Inceput de Ianuarie 2009 pe raul Crisul Alb

Sesiunea foto a inceput pe la 11 in ciuda orei tarzi afara era un aer rece si curat de dimineata. Un grup de Vrabiute ciripeau galagios, incercand sa se incalzeasca in acea dimineata rece:

Luand-o pe malul raului primele pasari pe care le-am vazut au fost un grup de Pitigoi Mari care cautau printre paiele de porumb stiuleti uitati de oameni la recoltarea din toamna. Apoi suprinzator undeva de pietrisul de pe malul raului si-a luat zborul o pasare alba cu ciocul lung. Am reusit sa o fotografiez doar cu spatele si am cerut ajutorul expertilor de pe birdforum pentru a o identifica: http://www.birdforum.net/showthread.php?t=130678 .Cred ca era un Fluierar.

Cateva minute mai tarziu undeva bine ascuns pe malul raului cu picioarele in apa rece am vazut un Starc Cenusiu care incerca sa pescuiasca.

A urmat apoi cea mai intima intalnire pe care am avut-o cu Pescarelul Negru (Mierla de Apa) de cand fotografiez. Am reusit sa ma apropiu de un individ mai sociabil si l-am fotografiat minute in sir, reusind o multime de cadre bune dar si un cadru expus “gresit” dar care m-a impresionat prin puterea lui artistica inca de cand l-am vazut pe ecranul camerei. Dupa 45 de minute petrecute cu Pescarelul , am plecat spre celalalt brat al raului unde am vazut o Ghionoaie Verde cautand hrana. Am vazut si alte dati aceasta specie pe sol in iarba dar acum a fost pentru prima data cand ma convingeam de ceea ce citisem, si anume ca se hraneste pe sol:

Urmatorul animal intalnit a fost un Sfrancioc Mare cu care ma intalnisem si zilele trecute. De data acesta am reusit sa ma apropiu de el chiar daca era la nivelul meu. De obicei se simte in siguranta doar in varful copacilor in rest nu te lasa sa te apropii.

Ce a urmat apoi m-a luat prin surprindere. Undeva in stuful uscat pentru prima oara de cand fac fotografie de natura am vazut doi indivizi de Pantarus (Ochiul Boului) unul langa altul. Chiar de multe ori m-am intrebat de ce intotdeauna cand am vazut aceasta specia era solitara

Undeva in niste plopi am vazut din nou o pasare cu care ma obisnuisem sa o vad acolo: un Starc Cenusiu. Se pare ca acei plopi inalti erau printre punctele lui favorite de observatie. Desi eram relativ aproape de pasare, din cauza luminii slabe, imaginile nu au iesit prea bune.

Vazand ca incepe sa se intunece pe la 15.15 am plecat spre casa. La intoarcere a urmat una din cele mai frumoase intalniri ale mele din salbaticie. Din zbuciumul auditiv produs de apa raului, undeva la 20 metri de mal razbateau niste “chitaituri” foarte fine. Aproape imposibil de detectat daca nu ai fi fost foarte atent la toate sunetele din jur. M-am dus spre acel tufis de frunze uscate crezand ca am de a face cu ceva soricei. Cand surpriza, era o pereche de Ausel cu cap galben, care este cea mai mica pasare in Europa. Era pentru a doua oara cand ma intalneam cu specia, prima data fiind intr-un parc din Timisoara. Am petrecut 15 minute la 5 metri de pasari dar nu am reusit sa le fac nici macar o imagine buna. Erau extrem de rapizi, nu pentreceau mai mult de 1 secunda intr-un loc si intotdeauna era printre crengi. Iar lumina era foarte slaba fiind nevoit sa folosesc iso800 f5.6 si timpi de aproximativ 1/200 secunde.

ZIUA 2:

Am plecat intr-o sesiune scurta de vreo 2 ore. Era foarte cald afara si insorit, cerul albastru. O multime de pasari se apropiasera de comuna: Cinteze, Presuri Galbene, Pitigoi Mari, fiind surprins sa gasesc chiar si un Mugurar intr-o salcie la doar vreo 30 de metri de case. A fost prima mea intalnire cu masculul de Mugurar (culoare rosie) pana atunci neintalnind decat femele (vreo 5). Apoi undeva intr-un copac am observat care parea a privii foarte speciat si agitat. Auzeam in spatele meu tipatul de Uliu Sorecar dar auzindu-l asa aproape mi-am zis ca e ma mult ca sigur vorba de o Gaita , care pot sa imite tipatul Uliului Sorecar. Spre surprinderea mea insa aveam sa constat ca un uliu trece pe desupra mea zburand intr-un plop. Am atasat teleconvertorul 1.4x obiectivului Canon 400mm incercand sa fotografiez pasarea care era la vreo 50metri. S-a dovedit insa una din cele mai proaste idei tehnice de cand fac fotografie, pentru ca in secundele urmatoare pasarea si-a luat zborul exact spre mine, obiectivul fiind cuplat cu teleconvertorul si focus limiterul dezactivat, nu reusea sa faca focus pe pasarea care avea ca fundal dealuri inzapezite. A reusit sa prinda focusul doar cand pasarea s-a pus pe fundal cu cer:

Revenind pe bratul salbatic al raului am vazut un mic stol de vreo 8 indivizi de Rata Mare care se plimba pe ochiurile de apa ramase neinghetate.

Urcand pe rau in sus am vazut un Pescarel Albastru care si luat zborul de pe o creanga. M-am camuflat bine ai am asteptat o jumatate de ora ascuns sperand ca o sa se intoarca pe acea creanga. Fara succes din pacate. Undeva spre padure un Uliu Pasarar cerceta imprejurimile in cautare de prada:

Cateva sute de metri mai in sus undeva intr-o salcie am vazut un mascul de Mugurar cu un harem de 4 femele. Inca de zilele trecutem intrasem in banuieli ca este un dezechilibru intre numarul de femele/masculi la aceasta specie, pentru ca gasisem doar femele. Nu stiu insa cat de adevarata este impresia mea.

Pe cand ma pregateam sa ma intorc am auzit larma la marginea padurii. Un caine latra. Cateva secunde mai tarziu am vazut un caine care fugarea o vulpe. Erau asa de ocupati incat nici macar nu m-a bagau in seama desi eram la vreo 20-30 metri de ei. Urmarirea lor forma un fel de elipsa cu diametru mare de vreo 80 de metri. Atat la invartit vulpea pe caine pana acesta din urma a pierdut-o din vedere.

Pe drum inapoi m-am intalnit cu o specie foarte scumpa la pozat in salbaticie. Daca in parcuri te poti apropia la 2 metri de ele, in salbaticie e una din cele mai specioase pasari, putand sa te consideri norocos cand te poti apropia sub 20 de metri. Mierlele coboara iarna la marginea padurilor pentru a se hrani din semintele tufisurilor de Maces, Porumbele. Uneori intra si in gospodariile oamenilor incercand sa manance mancarea gainilor.