Echipamentul foto

PRIMII PASI

Primul impuls in fotografie a fost la varsta de 9 ani cand am achizitionat o camera ruseasca Smena 8M cu banii de colinda. Deoarece tatal meu imi cumparase ca indrumator o carte dificila “Sa invatam fotografia de la maestri” de Nic Hanu, pe care citind-o nu am inteles aproape nimic si nu am reusit sa deprind primii pasi. Abia 3 ani mai tarziu dupa ce am citit alte carti (traduse din rusa) mai simple si mai bine scrise, am facut primul meu film (Azomures Alb-Negru). Cadrele au fost destul de bine expuse pentru un incepator si un aparat fara expometru. Problema a fost ca filmul statuse in asteptare 3 ani. La acea vreme nu stiam ca daca vrei sa pastrezi un film neexpus cativa ani trebuie sa il pastrezi la rece (de exemplu in frigider). Datorita expunerii la caldura indelungata contrastul acestuia creste foarte mult.

Imi amintesc si acum seara in care am developat in baie acel film si am scos prima poza pe hartie. Erau 2 prieteni de ai mei fotografiati intr-o zi ploioasa. Problema ca nici aparatul de marit nu avea expometru ceea ce imi dadea mari batai de cap. A trebuit sa invat sa lucrez total intuitiv reusind o rata destul de mare de imagini fotomarite bine expuse (aprox 50%). Sa expui corect imaginea pe hartie cu aparatul de marit mi s-a parut mai dificil decat sa expui corect cu aparatul foto (filmul foto). Sunt legi pe care mintea umana le digereaza mai greu: de exemplu ca intensitatea luminoasa se injumatateste cu patratul distantei. Era de ajuns sa doresti sa scoti o poza la alta marime ca se schimbau total datele problemei. De asemenea lucrand in intuneric datorita reglajului brusc al irisului ochiului, de multe ori inseala mintea.

TRECEREA LA FOTOGRAFIA COLOR

Urmatorul meu aparat foto a fost Kiev 4A fabricatie 1978 care era un aparat cu telemetru dar fara expometru. Din pacate avea o problema. Observasem ca uneori o anumita zona din imagine iese mai subexpusa. Abia cativa ani mai tarziu am aflat care era de fapt problema. Viteza de inchidere a perdelei nu era constanta. Totusi acest efect nu aparea intotdeauna iar uneori efectul de subexpunere era chiar necesar (ca un filtru gradual gri). Am pastrat acest aparat chiar si dupa ce am cumparat aparate electronice pe film mai pretentioase (Agfa, Nikon). Pot spune ca _cu el am facut cele mai frumoase peisaje.

Trecerea la digital am facut-o in 2004, primul aparat fiind un HP Photosmart 945 , un bestbuy la vremea aceea in lumea compactelor super zoom. Fiind obisnuit de pe vremea filmului sa fac economie si avand un card de doar 32MB am facut mai putin de 2000 cadre intr-un an.

L-am vandut si am cumparat primul meu dSLR: Minolta 5D, un aparat situat tehnologic inaintea concurentei cu o generatie. Era cantecul de lebada al firmei Minolta, fiind ultimul dSLR produs de ei, inainte de a fi cumparati de gigantul Sony. Am vandut acest aparat dupa 1 an cu 50% din pretul de achizitionare. Ma dezamagea autofocusul lent precum si lipsa pietei de obiective noi, dar mai ales second hand. A fost o alegere dureroasa financiar, dar inspirata pentru viitorul meu fotografic.

FOTOGRAFIA DE NATURA

Intr-un final in 2007 am ales sa merg cu turma (cu Canon) si nu am fost dezamagit. Canon a fost cea mai buna alegere a echipamentului foto pe care am facut-o, iar rezultatele s-au vazut imediat. De ce? Pentru ca am avut optica performanta la dispozitie, cu multe tele-obiective la preturi bune la second hand. Obiectivele clasa L m-au introdus intr-o lume cu o focalizare ultrarapida si o calitate buna a imaginii.

In momentul in care am inteles ca din punct de vedere tehnic si al rezultatului final optica are rolul principal, aparatul foto fiind doar un accesoriu pentru obiectiv, din acel moment am facut un salt evolutiv in rezultatatele pe care l-am obtinut in fotografie. De aceea am si ramas cu acelasi aparat (un Canon 400D achizitionat la second hand) timp de 4 ani fara sa fiu tentat de nautati. Banii i-am investit in optica, am avut pe rand toate tele-obiectivele clasice de amatori: Canon 100-400mm f5.6 , Canon 400mm f5.6 , Canon 300mm f4. Obiectivele de calitate pe o montura cu multi utilizatori, isi pastreaza mai bine valoarea in comparatie cu camerele foto.

La sfarsitul anului 2010 am cumparat un Canon 1D mark III. Nu am crezut vreodata ca o sa “irosesc” banii pe un aparat din seria profesionala, insa l-am gasit la un pret foarte bun la second hand. In sfarsit am primit de la un aparat automatizarea Auto-iso, la care am visat din 2004, cu cativa ani inainte de a fi implementata pe vreun aparat.

In sfarsitul anului 2011 am inceput sa folosesc primul meu obiectiv cu adevarat super-tele: Canon EF 500mm F4.5 , un obiectiv vechi lansat in 1993, dar care a fost o combinatie buna cu Canon 1D mark III si cu care am facut cateva din cele mai bune fotografii ale mele. L-am vandut la sfarsitul anului 2016.

–