Eliz Anghel P  H  O  T  O  N  A  T  U  R  E
Blog Gallery Best
Dec 042013
 

Pe la inceputul lunii Octombrie 2013 impreuna cu prietenul meu Mircea Croitor am hotarat destul de brusc (fara sa fi programat nimic inainte) sa mergem in urmatorul weekend in muntii Parang in cautarea cerbilor, care teoretic erau in mijlocul perioadei de boncanit (ritual de imperechere). Atunci sunt mai usor de fotografiat deoarece sunt mai activi pentru ca sunt in continua miscare, cat si din cauza faptului ca sunt mai zgomotosi. Am fost in alta zona fata de cea in care am fost in primavara 2013, de data aceasta la cativa km departare. Zona este in interiorul parcului national Defileul Jiului, conform acestei harti de pe siteul parcului.

Mircea era nerabdator sa testeze si noul sau obiectiv Canon 400mm f/5.6 achizitionat de curand.

L-am rugat sa mergem pe un traseu mai scurt ca sa nu mai scot limba de un cot pe un traseu de 6 ore, cum am facut in primavara, pentru ca numai echipamentul foto la mine are aproape 6kg din rucsac. Asa ca am intrat cu masina mai mult spre dealuri, ceea ce a fost destul de greu pentru biata mea masina, pentru ca mergand pe un drum forestier cu bolovani timp de vreo 40 de minute, de vreo 10 ori am auzit niste izbituri de am crezut ca rup masina in doua. Totusi pana la urma am ajuns cu bine la destinatie, fara sa sparg baia de ulei ๐Ÿ™‚ .ย  Am lasat masina si a urmat o perioada de urcare de vreo 3 ore, pe niste drumuri foarte noroioase pentru ca tocmai ce se topea zapada, iar tafurile si camioanele care taiau lemne erau in plina activitate.

Cand am inceput sa urcam cu adevarat am luat-o pe undeva unde Mircea stia ca este cararea, dar cum se topea zapada acum era un parau de 2 metri de lat. Am mers jumate de ora sarind de pe un bolovan pe altul. Odata ajunsi pe la cota 1300 am inceput sa vedem pe drumul de taf si primele urme de cerbi. Am ajuns la stana, ne-am lasat lucrurile, eu am facut si o pauza de 15 minute la bustul gol ca sa imi usuc bluza, desi afara era zapada. Dupa scurta sesiune de bronzare, in care uitandu-ne pe cer am vazut un Sorecat Incaltat in trecere la 100m de noi, ne-am luat sculele foto in spinare si am plecat la plimbare. M-am mirat ca am vazut prin zona si Codobatura Alba care nu stiam ce cauta acolo pe frigul acela si la asa altitudine.

Cativa km mai incolo langa o mica vale am vazut prima observatie mai interesanta, langa un parau de munte, o Brumarita de Padure topaia prin tufisuri.

#71460 Brumarita de padure

Am vazut si o pasare dubioasa despre care nici in zi de azi nu imi dau seama ce ar fi putut sa fie, pentru ca nu am mai vazut paternul acela de culoare si acea marime decat la Lastunii de casa. O naluca.

La coborare ne-am bagat prin niste mlastini si am mers asa vreo 200metri de am iesit tot uzi si plini de zapada de acolo. Pentru ca ne indepartasem vreo cativa km, am hotarat sa ne intoarcem, tot pe scurtatura pe niste poteci care nu le stiam. Singura busola era simtul nostru de orientare. Am urcat iarasi vreo 100metri pe albia unui rau sarind de pe un bolovan pe altul, apoi ne-am oprit pentru ca mi-a atras atentia primul Pantarus pe care il vedeam toamna aceasta.

Tot stand prin zona vreo jumatate de ora am vazut Pitigoi Albastru, Pitigoi Mare, Pitigoi de Bradet si niste Pitigoi de Munte (sau Suri).

#71466 Pitigoi de munte

Am avut ocazia sa il vad cautand dupa prada ca o ciocanitoare. Venea si ciocanea de mai multe ori in coaja unui copac. Si se pare ca stia prea bine ce facea pentru ca la un momendat l-am vazut scotand un viermisor de acolo.

#71476 Pitigoi de munte cu hrana

Apoi am avut ocazia sa vad ceva foarte spectaculos din punct de vedere estetic. Un grup de vreo 10 indivizi de pitigoi codati au venit intr-un Fag cu seminte (jir). Din pacate asta se intamplau intr-un fag urias, la vreo 10metri deasupra solului asa ca nu am putut face fotografii bune, dar a fost o adevarata priveliste sa vad pitigoii topaind pe crengutele acelea colorate de culorile semintelor.

#71490 Pitigoi codat cu jir

Tot prin zona am vazut si o pasare verzuie care imi parea a fi o Pitulice (lucru confirmat si de cei de pe birdforum.net ), cat si o Cojoaica care facea spirale pe trunchiul unui copac.

#71500 Cojoaica

La un momendat pe drum tot urmarind urme de cerbi pe la altitudinea 1300metri vedem urme proaspete de masina de teren pe un drum accidentat (panta cam 45 grade). Nu mai mergem mult si incepe sa imi miroase ceva a mortaciune. Vreo 20metri mai incolo vad si motivul: un cal mort rupt in bucati. Niste oameni binevoitori ๐Ÿ™‚ au pus hrana pentru ursi, iar cativa metri mai incolo si niste stiuleti cu porumb pentru cerbi.

cum atrag vanatorii prada (foto Mircea Croitor)

Cand fac o rotire de 90 grade observ ca oamenii binevoitori facusera undeva sus la inaltime si o casuta, cu o ferestruta orientata spre hrana de unde pot impusca animalele salbatice care vin sa manance. Toate astea pe teritoriul parcului national Defileul Jiului. Dupa cum vedeti cuvantul parc, arie, rezervatie – “protejata”, nu are nici o insemnatate in Romania din punctul de vedere a protectiei animalelor salbatice. Ciudat dar metoda asta smechera de vanatoare nu o vad inclusa pe lista celor permise, asta doar asa de dragul legalitatii, pentru ca moral mi se pare o tampenie orice fel de vanatoare cu exceptia celei de extractie (si aia acordata doar de o comisie biologi nu de vanatori).

cabanuta vanatori (foto Mircea Croitor)

Cateva sute de metri mai incolo gasim si o sararie pentru Cerbi (din cauza inaltimii la care erau puse), vanatorilor le place sa numeasca asta “ocrotirea vanatului”. Le dau cateva bucati de sare la lins (culmea ma tot gandesc cum au rezistat milioane de ani fara sa linga sare), cu “permisiunea” de a impusca cativa din ei la schimb. Un targ bun pentru vanatori si mai putin bun pentru vanatul “ocrotit”.

sararie pentru cerbi (foto Mircea Croitor)

La vreo 50 de metri de la sararie gasim si o Ciuta (o femela de Cerb), doar Mircea a apucat sa o vada pentru ca mergea cu cativa metri in fata mea. Bineinteles ca a fugit ca din pusca bietul animal, avand in vedere cu ce fel de oameni era obisnuita sa se plimbe prin zona.

Din pacate avea sa fie singura noastra intalnire vizuala cu un cerb in cele 25 de ore (fara drum) petrecute in Parang. Ceea ce a fost destul de frustrant pentru ca am vazut mii de urme de copita de cerb (peste tot unde mergeam) si pe zapada si pe pamant. Dar cerbii ia-i de nicaieri. Deci ori nu faceam noi ceva bine, ori era perioada pe terminate, ori era prea cald afara, ori vanatorii mai rarisera din ei . Sau o combinatie intre toate acestea.

Ajunsi inapoi la cabana am stat cateva zeci de minute impreuna cu Mircea pe creastea dealului si ni s-a parut ca am auzit si haulit de lupi, sau poate doar niste caini care urlau dar ma gandesc de unde pentru ca nu erau locuinte asa aproape si mai ales in directia unde se auzeau urlaturile. Am coborat spre stana destul de fricosi, pe semi-intuneric si ne-am “ascuns” repede inauntru.

Pe cand sa ne punem sa mancam am descoperit si marea surpriza neplacuta, mai ales pt Mircea care era obisnuit sa manance mancare calda. A constatat ca a uitat arzatorul acasa. Aveam oale, aveam benzina, dar lipsa primus. Asa ca la lumina lanternei ne-am hotarat sa facem foc. A urmat o lupta de 1 ora de a mea cu focul, in care am petrecut mai mult timp in 4 labe si sufland ๐Ÿ™‚ , timp in care n-am reusit sa fac alceva decat sa ma afum exact ca un carnacior pus la afumat. Dupa 1 ora am cedat psihic si focul s-a stins. Lasandu-ne intr-un nor de fum de nu ne mai vedeam unul pe altul.

S-a apucat Mircea de batalia nr. 2 cu aprinderea focului invatand si din greselile precedente. Pe la 21 seara in timp ce facea focul am inceput sa auzim in afara cabanei mugete de cerbi. Mi-a saltat inima de bucurie gandindu-ma “deci totusi nu i-au impuscat pe toti” . Am iesit afara si am auzit ca erau 2 cerbi , in vale spre parau la vreo 300-400 de metri de stana noastra. Pareau destul de aproape unul de altul de aproape ca ai fi zis ca e doar un cerb daca nu ii auzeai mugind unul peste altul. “Concertul” a tinut jumatate de ora si au fost singurele semne clare ca posesorii miilor de urme pe care le-am vazut impregnate in pamant si zapada inca erau acolo.

Spre rusinea mea de om de la tara care nu am reusit sa aprind focul, Mircea crescut la oras a reusit sa il aprinda (si el dupa o lupta de jumate de ora), si am mancat niste supe de pui cu taietei si spaghete carbonara, ceai. In ciuda focului la ora 22.30 erau +2 grade Celsius inauntru in stana.

ZIUA 2

Pentru mine a inceput destul de devreme ziua 2 , era un frig de a inghetat apa la izvorul de langa, eu estimez cam -5 grade Celsius. Era pentru prima data cand dormeam noaptea pe munte in sac de dormit la temperaturi negative. Dar nu am simtit nimic deosebit deoarece eram imbracat bine. Un stol de Cinteze cip – ciripeau in copacul de langa noi. Chiar ma miram ca inca sunt atatea pasari active la temperatura asta.

Am luat-o spre dealul de vizavi unde am stat 1 ora observand din nou prin fagi o multime de specii de Pitigoi, dar si Mierle, Macaleandru. M-am intors la o stana unde un Maracinar Mare se plimba. I-am lasat cateva faramituri de paine acolo pe masa in speranta ca o sa le manance dar la intoarcere le-am gasit tot acolo.

#71584 Maracinar

Mircea a luat-o in alta directie la cativa km departare spre niste stanci. Eu am luat-o inspre versantul montan spre altitudini mai inalte unde vroiam sa vad pasari care stau in paduri pure de brad. Din nou plin de urme de cerb pe orice drum o luam.

Am vazut niste drumuri de taf prin locatii care mi se pareau imposibile. Mi-am redefinit parerea despre in ce locuri se poate ajunge cu taful. Efectiv erau pante de 60 grade si noroi de jumate de metru. Abia mergeam pe picioare pe acolo. Am gasit si pasarea care o recunoscusem dupa cantec de pe dealul de vizavi. O Ghionoaie Neagra ca mi-a pozat spectaculos pe un brad singuratic, insa din pacare nu a fost prea toleranta la apropierea mea.

#71597 Ciocanitoare Neagra pe brad

Am stat jumate de ora la altitudinea 1500 si am urmarit prin teleobiectiv toate poienile de pe toate dealurile din jur. Ma uitam si la 3Km … nici picior de cerb. In jurul meu prin brazi tiuiau cativa zeci de Ausei. Am stat vreo 2 ore cu ei urmarindu-le stilul de viata. Ciudat daca ii urmaresti de la 20-30 metri sunt mai lenti, devin foarte rapizi daca te apropii de ei, de aceea sunt si asa greu de fotografiat.

M-am bucurat cand am auzit o larma familiara. Dar nu imi dadeam seama ce sunt pana nu m-am uitat prin obiectiv. Vreo 15 forfecute galagioase venisera si cantau in brazii inalti din jurul meu.

#71623 Forfecute in varf de brad

Apoi surpriza. Urma o intalnire spectaculoasa si neasteptata. A doua mea intalnire cu Pitigoiul Motat. De data aceasta era o pereche (se vedea asta foarte clar, pentru ca nu se dezlipeau unul de altul). Au stat 5 minute in brazii uriasi de la marginea padurii, prin aceleasi locuri unde topaiau si cativa zeci de Ausei. Din pacate am avut mare ghinion pt ca nu stiu din ce motiv brazii in care stateau erau bolnavi, avand sanatoasa doar partea de la trei sfert in sus. Pitigoilor nu le placea sa coboare pe crengile uscate, asa ca in ciuda faptului ca am stat mult mai mult cu ei ca in primavara, nu am reusit sa obtin fotografii la fel de bune.

#71644 Pitigoiul Motat

Coborand vreo 100 metri am mai vazut niste Pantarusi ascunzandu-se prin tunele de zapada facute langa crengile brazilor retezati de taietorii de lemne. Apoi am ajuns intr-o zona unde am vazut din nou foarte clar in zapada urme de cerb care intrau in padurea de brad. Din pacate nu mi-a picat prea bine pentru ca am vazut pe langa ele si urme de bocanc si de caine, la fel ca in varful dealului de vizavi.

Ajuns pe langa niste brazi intr-un fel de mica poenita am ramas uimit de cati Ausei erau acolo. Cred ca in jur de 30 misunau prin bradutii din jur, de data asta am reusit sa ii fotografiez deoarece brazii erau mai mici si erau la nivelul meu. Pentru prima data desi m-am intalnit de multe ori cu ei in padurile de brad din Apuseni, am avut ocazia sa ii fotografiez cand cautau hrana si mancau. Pe teren nu prea mi-am dat seama ce au in cioc deoarece lucrurile se intamplau foarte repede. Aici pare a fi gasit ceva viermisor.

#71696 Ausel cu mancare (viermisor?)

La un momendat a venit prin zona si un Pitigoi de Bradet care s-a uitat curios la mine.

#71698 Pitigoi de Bradet curios

Apoi am avut ocazia sa vad ceva spectaculos. Acum imi dadeam seama de ce nu au coborat auseii cand dadea zapada si scadeau temperaturile sub zero grade, asa cum am observat ca fac in Apuseni anii trecuti. Inca aveau mancare prin zona, un Ausel a reusit sa “recolteze” de fata cu mine un Paianjen care avea plasa intre crengutele de brad.

#71703 Ausel cu prada (paianjen)

Cand am coborat spre stana, din nou intalnesc balegi de cerb proaspete … oare pentru a catea oara. Parea ca cerbii sunt peste tot, desi nu erau nicaieri.

#71712 Balegi proaspete de cerb

Pe la ora 15 am plecat cu Mircea spre casa, cam nemultumiti ca nu am gasit cerbi. El a reusit sa fotografieze o Caprioara. Am zis ca daca mai vin si la anul o sa stau mai mult, nu doar 25 de ore ca de data aceasta.

Pe drum spre casa am avut parte si de o intalnire oarecum neplacuta. La coborare era sa calc pe o Vipera, care nu inteleg ce cauta acolo cand e zapada si asemenea frig. Credeam ca au intrat in hibernare la inceput de octombrie si altitudine 1300metri, insa respectiva se odihnea la soare. Am calcat la vreo 10centimetri de ea si ne-am speriat amandoi si eu si ea. Noroc ca nu s-a speriat atat de tare sa ma muste, pentru ca cred ca imi era imposibil sa ajung la un medic mai repede de 2 ore jumate (doar daca coboram eu si urcau si ei cu ambulanta). Stiu ca regula este sa te uiti pe ce calci ceea ce fac destul de des dar nu poti sa o faci chiar tot timpul, pentru ca altfel pierzi placerea peisajelor care le vezi pe munte.

Vipera comuna (mascul), in muntii Parang (foto Mircea Croitor)

Intamplarea m-a facut sa ma gandesc cat de aproape am fost de moarte, cred ca pentru a 10 oara, majoritatea intamplandu-se pe sosea, dar odata si la pescuit am alunecat pe niste pietre si am scapat printr-o minune sa nu dau cu capul de ele si sa mor acolo. Dar am avut noroc si de data asta.

Update 2014-04: conform lui Vlad Cioflec sarpele este Vipera berus, cea mai comuna specie de vipera de la noi din tara. Din cate am citit se pare ca muscatura ei nu este mortala, insa probabil dupa muscatura ar fi urmat o senzatie neplacuta de arsura si umflatura.

Mircea mi-a amintit ca din intamplare este weekendul cand se face numaratoarea sincrona de pasari la nivel European (cam cea mai importanta) si a sugerat sa trimit o lista de observatii la Societatea Ornitologica Romana, asa ca mi-am zis sa am si eu o mica contributie la stiinta si sa le trimit completat formularul care il aveau pe site. Cam acestea au fost observatiile trimise, cu aproximatie la mai mare de 10 pasari, zona acoperita cam 4km patrati, altitudini intre 1150-1500 metri. Nu spun exact zona avand in vedere ca este zona de boncanit la cerb nu vreau sa umble toti nebunii cu pustile prin zona in urmatorii ani.

ausel cu cap galben-200
pitigoi mare-100
pitigoi albastru-50
pitigoi de munte si/sau sur-30
pitigoi codat-30
pitigoi de bradet-30
pitigoi motat-2
gaita-20
forfecuta-20
cinteza-10
pantarus-8
pecarel negru-3
corb-3
codobatura de munte-3
codobatura alba-2
ciocanitoare neagra-2
maracinar mare-2
cojoaica de padure-1
sorecar-1
sorecar incaltat-1
brumarita de padure-1
mierla-1
pitulice mica-1
macleandru-1

  4 Responses to “Octombrie 2013 in parcul national Defileul Jiului, muntii Parang”

  1. Foarte foarte frumos, si pozele dar si intreaga aventura. Cam ce putea sa fie pasarea aceea cu pattern de lastun? Intreb pentru ca exact asa o naluca cu pattern de lastun am vazut si eu prin ianuarie, in preajma unei ape curgatoare seminghetate..Ideile date pentru pasarea mea au fost de muscar gulerat sau maracinar negru (am vazut-o doar cu spatele,relativ departe si fugar, fara poza)…Spre ce ipoteza inclini pentru pasarea ta cu pattern de lastun?

  2. mersi. patern de Lastun de Casa nu cel de mal. ceva alb cu negru. ar mai putea fi Codobatura Alba, Mierla de Apa sau de ce nu chiar Pietrar Negru ๐Ÿ™‚ Oricum ramane o pasare misterioasa, am vazut-o pt prea scurt timp si in zbor ca sa pot da un verdict. Deci cel mai mult semana cu Lastunul de Casa desi daca o iei logic nu prea ar avea ce cauta pe acolo.

  3. Eliz Anghel Exact ca lastunul de casa, negru inchis cu ceva alb, si exact la un pietrar negru m-am gandit si eu atunci in teren, am dat-o si cu codobatura alba dar nu avea asa gri deloc..era leita lastunul ala negru cu tartita alba..mierla de apa nu era ca nu era asa grasuta si mare…In fine, mersi mult…mi-e ciuda si azi ca nu stiu ce a fost….Dar cand am vazut-o prima data am zis exac ca si tine, Hopa, un lastun de casa dar ce cauta iarna pe deasupra ghetii??

  4. am uitat un candidat important: Sfranciocul Mare. cred ca din punct de vedere a perioadei de timp si a vremii are cea mai mare sansa ca el sa fi fost. Si la anvergura aripilor vad ca se apropie de Lastun de casa. 29cm maxim la Lastun si 31cm minim la Sfarncioc. deci se potriveste destul de mult cu "naluca" vazuta de mine ca marime si colorit

 Leave a Reply

(required)

(required)

Anti-spam question: