Aprilie 2013 in muntii Parang

Pe la sfarsitul lunii Aprilie prietenul meu Mircea Croitor mi-a spus ca merge in muntii Parang, ca in fiecare an ca sa fotografieze Mierlele Gulerate. Cum nu vazusem niciodata specia in realitate si imi doream foarte mult sa le vad si eu, l-am rugat sa ma ia si pe mine. Zis si facut, mi-am facut rucsacul si a doua zi am plecat intr-o expeditie de 3 zile.

Am plecat chiar din orasul Petrosani, pe un traseu de 6 ore pana la stana unde aveam sa innoptam.  Trebuia sa urcam de la cota 600metri la cota 1600metri pe o lungime de aproximativ 20km. Ajunsi la poalele dealurilor a inceput o portiune foarte agresiva prin padure, de vreo 300metri la o panta de vreo 35-45 grade, destul de dificila deoarece erau si frunze de fag pe jos. Prietenul meu obisnuit cu urcarea pe munti a scos sufletul din mine, la un momendat simteam ca imi bate inima in gat si imi venea sa ma arunc pe jos de oboseala. Pana la urma portiunea aceea s-a terminat si am ajuns in varful dealului unde a inceput o parte mai usoara si unde incepeau sa se vada niste peisaje frumoase, inclusiv telescaunul si niste hoteluri de pe munte.

Dupa inca vreo 2 ore de mers, dupa ce am coborat acel deal si am inceput sa urcam altul, am gasit pe un drum forestier cel mai mare weevil pe care l-am vazut pana acum. Daca in 2012 gasisem unul pe raul Crisul Alb despre care credeam ca este cel mai mare (1.5cm) , acesta avea 2 centimetri de la coada pana in varful nasului.

Dupa ce am mers circa 5km pe acel drum forestier, am ajuns la o portiune unde incepea din nou urcusul pe dealuri. Am vazut o caprioara care pastea iarba. Nu ne-a lasat sa ne apropiem prea mult, pentru ca a “zbughito” prin padure cu niste salturi uriase. Din fericire aveam sa o gasim acolo si la intoarcere, unde ne-a tolerat sa ne apropiem mai mult.

Dupa 2 ore de urcat dealurile, incepea sa se intunece. Mergeam deja de 5 ore. Era ora 21 seara, era aproape bezna iar noi eram abia la cota 1400 metri. Si ca sa fie totul si mai perfect ni se terminase si apa. Si eu si Mircea eram destul de ingrijorati deoarece trebuia sa urcam ultimii 200 de metri (verticali) pe intuneric bezna, printr-o padure de brad, unde sunt ursi.

Odata ce am intrat in padurea de brad ne-am aprins amandoi lanternele frontale si am inceput urcarea. Deoarece nu am mai vazut pe unde mergem, Mircea nu si-a mai dat seama unde era cararea pe care o stia el. Urcam pierduti la ora 21.30 printr-o padure de brazi batrana. Erau o multime de brazi cazuti, care ne luau efort suplimentar sa ii ocolim sau sarim. Luam pauza la fiecare 15 minute de mers. La un momendat prietenul meu s-a hotarat sa scoata telefonul mobil si sa ne uitam la pozitionarea prin satelit. S-a dovedit o idee extrem de buna, deoarece am gasit poteca militara pe harta. Am luat-o 50 de metri la stanga si am dat imediat peste poteca. Incredibil cat de aproape era iar noi mergeam pe langa ea fara sa stim.

De atunci urcare a inceput sa fie mai usoara pentru ca mergeam in serpentine si nu mai erau atatia brazi cazuti care sa ne blocheze. Dupa 1 ora jumate de urcat noaptea prin padure am ajuns la stana. Bineinteles am mers glont amandoi la izvorul cu apa, pentru ca ne ardeau gatlejele.

Dupa ce am ajuns la stana si ne-am lasat bagajele eu am mai gasit puterea sa ma departez de unul singur la vreo 300metri de stana si sa fac niste peisaje de noapte cu luna. Aici in zona unde am facut fotografia cu luna inca mai era zapada de 10 centimetri.

Deoarece eram singur cuc in asemenea pustietate si am auzit niste scartaieli sinistre prin padure, care mi-au facut inima sa bata mai repede, am fugit repede inapoi la stana unde ma simteam mai in siguranta.

Mircea a facut un ceai cald dupa care ne-am culcat rupti de oboseala. Era deja ora 23. Noaptea a inceput sa bata foarte puternic vantul, pe care il simteam pe fata. Erau niste distante de intra pumnul printre barnele casutei de lemn unde dormeam.

–

ZIUA 2

Am planuit sa ne trezim la ora 8-9 ca sa ne odihnim bine, insa niste oaspeti ciudati ne-au dat trezirea a doua zi de dimineata cu falfaituri si aripi si ciripituri. Ma trezesc in izmene :), pun mana pe aparat si ma duc sa vad ce este. Ma uit printre barnele casutei si nu imi vine sa cred. 14 Forfecute ciuguleau nisip la doar 2 metri de mine. Initial am crezut ca ciugulesc nisip ca si gainile ca sa le ajute la digestie, dar apoi povestind cu Mircea am mai aflat o chestie interesanta.  Se pare ca ciuguleau nisip exact acolo unde ciobanii pun branza sa se scurga. Este posibil sa le placa acel nisip pentru ca contine minerale si saruri.

Dupa ce am mancat putin am sarit in sus de bucurie cand am auzit cantecele Mierlelor Gulerate. Erau motivul pentru care am indurat atata oboseala si sete. Ies repede afara si vad doua Mierle fugarindu-se. Una s-a asezat intr-un brad uscat, in timp ce in spatele ei se inaltau maiestuos muntii Vulcan inzapeziti.

In brazii de pe langa stana si-au mai facut aparitia si alti oaspeti: Pitigoii de Bradet

La un momendat un Sorecar a dat niste ture pe deasupra noastra

M-am departat de stana si am inceput sa fotografiez niste Mierle Gulerate care se hraneau in brusturi, eram dezamagit ca erau cam sperioase si nu prea ma lasau sa ma apropiu prea mult. La un momendat cand intorc capul vad un Pitigoi (imi zic ca e de bradet), si trec cu privirea mai departe. 1 secunda mai tarziu un gand m-a traznit ca un traznet: “am vazut un motz”. Era Pitigoiul Motat o specie dupa care umblu de 2 ani si pe care nu am avut ocazia sa o vad pana atunci. Am dus repede aparatul la ochi si am inceput sa fac fotografii. Din pacate o crenguta uscata nenorocita mi-a ruinat cateva fotografii pentru ca s-a nimerit exact in spatele subiectului. Din fericire in primele 2 fotografii nu apare.

Dupa ce am stat bine si m-am gandit mi-am seama ca sunt primul care reuseste sa faca fotografii decente 100% wild cu aceasta specie in salbaticie, pentru ca ceilalti care au fotografiat-o (Szabo Jozsef sau Titi Vladeanu) au atras-o folosind mancare. Specia vine la untura.

Dupa amiaza impreuna cu Mircea am mai urcat inca 250 metri pana la cota 1850 metri. El isi dorea foarte mult sa fotografieze Cocosi de munte. Eram exact la mijlocul perioadei rotitului si ar fi fost superb sa ii vedem. Am mers pe la baza brazilor prin zapada de 50 centimetri, insa din pacate nu am vazut Cocosi de Munte ci doar balegi de cocos. Se vedea clar ca au fost acolo in urma cu cateva zile. S-ar putea sa nu ii fi vazut din cauza ca ei sunt activi doar dimineata foarte devreme.

Update:  Mircea s-a intors in Parang cateva zile mai tarziu unde a reusit sa fotografieze Cocosii de munte.

Undeva pe creasta muntelui unde batea un vant foarte puternic, am gasit aproximativ vreo 10 pasari care semanau cu niste Fase (o sa verific in determinator).

Poate cea mai mare dezamagire a iesirii, este ca nu am vazut nici un tip de ciocanitoare, deoarece in jur era plin de brazi uscati, scorburosi. Ma asteptam la Ciocanitoarea Neagra sau la Ciocanitoarea cu 3 Degete, dar nu am gasit pe la cota 1700metri decat niste schije mari de marimea degetului mic de la mana, care pareau a fi rezultate de la Ciocanitoarea Neagra. De asemenea pe la cota 1000 metri am auzit si o Ghionoaie Verde.

Tot coborand am ramas destul de mirat cand am dat peste un Maracinar Mare, credeam ca specia traieste doar la altitudini mici.

Deja incepea sa se innoreze si am incercat sa fotografiez Mierle Gulerate de sub camuflaj. Cand am urcat putin pe deal dupa Mierle am gasit si niste Cinteze care aratau superb plimbanduse printre florile de Branduse.

M-am pus la culcare foarte devreme pe la 21, deoarece eram foarte obosit. Noaptea a tras o ploaie torentiala, si deja picura si in casuta stanei. M-am trezit sa ma asigur ca nu ploua pe echipamentul foto dupa care m-am culcat la loc.

–

ZIUA 3

Dimineata am fost trezit de aceleasi Forfecute galagioase. De data asta au avut tupeu si au venit pe langa noi si dupa ce am iesit afara. Ce m-a mirat de data asta este ca pe langa ca ciuguleau nisip, mai ciuguleau si din barnele casutei in care stateam.

Mai tarziu m-am departat de stana si am dat peste o Cojoaica care facea obisnuitele spirale pe trunchiurile brazilor.

Mergand prin poiana si stans ascuns dupa niste brazi cazuti am avut ocazia sa vad un mascul de caprioara, un Caprior. Din pacate cred ca el ma vazuse primul pentru ca deja se departa spre padurea de brad.

Am mai avut o surpriza sa gasesc o Brumarita de padurea la altitudinea de 1600metri , dupa care m-am intors la obisnuitele mele Mierle Gulerate. In mod ciudat am constatat ca femelele erau mult mai cuminti si te lasau sa te apropii, in timp ce masculii care au un penaj mai frumos, erau mai speriosi.

Pe la ora 12.30 am hotarat sa plecam spre casa ca sa ajung si eu pe lumina acasa. La intoarcere pe deal am mai dat de 2 Caprioare, de una din ele am reusit sa ne apropiem destul de mult.

Dupa 3 ore jumate de coborare am vazut un peisaj foarte frumos si l-am rugat pe prietenul meu sa imi imprumute aparatul lui ca sa fac niste fotografii de peisaj cu padurea de mesteceni si muntii inzapeziti.

Puteti vizualiza si alte imagini din tura foto in albumul lui Mircea Croitor: “Prin Parang, la pozat pasari”