Eliz Anghel P  H  O  T  O  N  A  T  U  R  E
Blog Gallery Best
Oct 312012
 
Ultimul update al paginii: 11 Sep 2024 17:06

Toamna aceasta am avut ghinionul sa mi se strice aparatul foto exact cand faceam niste fotografii de peisaj langa muntele Vulcan. Norocul a fost ca prietenul meu Mircea a venit in tara si mi-a imprumutat din cand in cand un Canon 500D.
Aici o sa povestesc cea mai reusita iesire a noastra, in care am vazut una din cele mai splendide colorari de toamna din viata noastra. Mircea era putin sceptic ca sa batem drumul pana in Retezat pentru ca dupa 4 zile continue de ploaie deja pe unele dealuri din padurile din Apuseni , frunza copacilor cazuse deja. Am fost atenti amandoi la meteo si cand s-a anuntat o zi cu vreme buna am hotarat sa mergem spre Retezat, desi s-a nimerit exact in mijlocul saptamanii.
Neamanarea aceasta s-a dovedit a fi o decizie foarte buna pentru ca seara urmatoare ploile au inceput din nou, de data aceasta fiind insotite si de vant. Pentru prima data de cand fac peisaj pot sa zic ca probabil am avut norocul sa fim intr-un loc in cea mai “colorata” zi din an.

Primele peisaje care le-am facut au fost cu un deal cu Mesteceni pe care i-am vazut din intamplare de la marginea soselei. Cum eu am o mica obsesie pentru peisajele cu Mesteceni imediat cum i-am vazut i-am propus lui Mircea sa mergem pe acel deal.

mx#2136 Camp semanat si deal cu mesteceni (lr3)

Pe dealurile din Apuseni majoritatea frunzele din Mesteceni cazusera. Nu stiu de ce dar este un copac tare pretentios. Majoritatea padurilor de Mesteacan cresc pe dealuri izolate supuse curentilor de aer, si par ca ca daca sunt in locuri cu curenti de aer frunzele lor nu apuca sa se coloreze galbene.
In modul ideal ciclul de colorare ar frunzelor de Mesteacan ar fi:
Verde => Verde Galben => Galben => Galben Portocaliu => Portocaliu spre Rosu.
Dar pe dealurile din Apuseni nici macar la jumatatea ciclului nu apucau sa ajunga, copacii scuturandu-se deja de frunze in faza Verde Galben.

Desi si pe acel deal erau scuturati majoritatea copacilor, totusi am gasit cativa care aveau frunze galbene. Ajuns acasa ma uitam destul de dezamagit la imagini, majoritatea erau de nota 4…7, dar la un momendat cand deschid una, raman impresionat. Din 100 de fotografii de nota 4…7 ma trezesc brusc cu una de 10. Asta m-a facut sa ma gandesc cat de mult conteaza sa abordezi subiectul de la distanta si unghiul potrivit, si ca pe teren nici nu mi-am dat seama ca atunci cand am declansat ca fotografia aceea va fi mult mai buna decat celalalte care le-am facut de la cativa metri departare la alte unghiuri si alte focale. De aceea este bine sa experimentezi cu diverse incadrari.

mx#2154 Mesteceni colorati (lr3)

Ajuns la poalele Retezatului am ajuns la o intersectie, iar Mircea a propus sa o luam pe un drum ca a mai fost el pe acolo. Ajuns prin padure ne-am bucurat cand am vazut ca ne-am inselat si ca majoritatea frunzelor erau inca in copaci. Drumul era plin de un covor de frunze ruginii.

mx#2178 Covor de frunze pe asfalt (dpp)

In imediata apropiere a soselei curgea si un rau de munte, pe a carui albie era un covor de frunze multicolore. Urcand pe drum, am dat si de prima padure de braduti inzapeziti, din care se ridicau ceturi printre razele soarelui de dimineata. Din pacate cosmarul fotografiilor de peisaj era prezent si aici: stalpii de electricitate, care erau pe marginea soselei si care ne incurcau la incadrare.

Tot urcand pe sosea eu si Mircea am ramas uimiti cand am vazut o zona intre dealuri in care era inzapezita, in timp ce dealul invecinat era fara zapada in culori de toamna. Era un vis pentru un fotograf de peisaj, pentru mine era prima data cand vedeam cu ochii mei asa ceva.

mx#2263 Peisaj imbina toamna si iarna (dpp+psp)

Stiu ca la un momentdat vazusem niste scene asemanatoare in superbul film “Casa pumnalelor zburatoare (House of flying daggers)” .
Chiar ma apucasem sa caut ca sa vad in ce locatie au filmat scenele acelea cu padurea de mesteacan inzapezita si se pare ca le filmasera undeva in Ucraina.

Scena Casa pumnalelor zburatoare

Desi i-am spus la Mircea ca probabil la 10mm pe ultrawide poti sa folosesti orice diafragma pentru ca are un DOF imens, ajuns acasa am constatat ca la F11 si 10mm zona inspre infinit era putin neclara. Mi-am si dat seama de ce: Profunzimea de camp din tabele este data ca fotografia sa fie privita de la o distanta de vreo 2…3 ori diagonala ei, nu sa maresti 18Mpx la 100% si sa privesti de la 20cm de ecran. Astfel daca micesti fotografia pare a fi toata in profunzimea de camp:

mx#2284 Mic izvor cu frunze (dpp)

Pentru ca eu nu mai vazusem zapada de vreo 7 luni cu greu m-am saturat de peisajele cu zapada, dar pana la urma am luat-o spre paraul din apropiere, unde am gasit un copacel interesant plin de muschi.

mx#2304 Copac cu muschi (dpp)

Dupa aproape 1 ora in acel loc ne-am hotarat sa plecam, mai departe, spre crestele Retezatului. Sau cel putin asa credeam noi. Aventura avea sa inceapa.
Mai mergem vreo 10km si ajungem langa niste cabane. Deja incepe panta dura, serpentine. Urc de 5 minute in viteza a doua. Trec pe langa cabane, niste oameni se uitau cam ciudat la noi. Tot mergand inainte ne trezim ca drumul asfaltat se temina.
Ma uit la kilometraj, arata 120km, pai trebuia 160km pana unde trebui sa ajungem noi (conform google maps), imi zic “o fi doar ceva temporar” dupa care incepe iarasi drumul bun. Pe siteul Panoramio am vazut drum asfaltat pana acolo unde vroiam noi sa ajungem, iar cineva mi-a spus ca ajung si autocarele.
Deja drumul de pietris se schimbase in drum de noroi … intrasem in padure. Masinuta mea “pedala” din greu printre brazi. Deja era drum forestier. Noroaie, bolovanoi de 20cm de inalti si un prapastioi de 10metri adancime la 1 metru de marginea drumului.

mx#2326 Prapastie pe drum forestier (lr3)

Cand am simtit ca masina fuge cand in stanga cand in dreapta, am inceput sa ne uitam cu Mircea unul la altul si sa ne punem intrebari “Cum dracu merg autocarele pe drumul asta?”. Dupa inca vreo 200metri prin padure am hotarat ca am gresit drumul, desi nu stiam unde. Ma gandeam ca l-am gresit in zona cabanutelor dar ajuns acasa am constat ca l-am gresit cu cativa zeci de kilometri inainte.
Deja ma gandeam cu naiba o sa dau cu spatele juma de kilometru, cand am gasit un loc cam de 4-5 metri de lat cu pamant inghetat, unde puteam intoarce. M-am uitat la GPS … eram la cota 1500m altitudine.

Ne-am dat jos putin sa admiram peisajul din padure, timp in care Mircea i s-a parut ca a vazut un Pitigoi Motat. Cum eram disperat sa vad si eu specia pentru prima data, am sarit ca ars. Din pacate nu l-am vazut.
Am intors masina si am luat-o inapoi, la intoarcere i-am tras una unui bolovan de ma uitam in urma sa vad daca nu cumva am ramas fara toba 🙂 (defapt cred ca acolo am reusit sa rup cuplajul dintre toba finala si intermediara). Atunci am inteles de ce se uitau oamenii aia asa ciudat la noi “Nebunii astia vor sa mearga cu masina asta asa joasa pe un drum forestier?”.

Coborand pe deal, am vazut in dreapta un peisaj splendid. La 200metri in dreapta pe un deal am vazut un Mesteacan in ultima faza de colorare (Portocaliu->Rosietic) si pe deasupra mai era si cu zapada pe el. Era prima data in viata cand vedeam o asemenea frumusete. Am vrut neaparat sa ajung langa copac.

mx#2355 Mesteacan in ultima faza de colorare, portocaliu-rosu (dpp+psp)

De acolo de sus de pe deal, am vazut un fenomen care avea sa imi confirme teoria de ce Mestecenii de pe dealurile de prin Apuseni nu prea aveau frunze. Un deal de vizavi era plin de Mesteceni, cei de varful dealului erau goi de frunza, dar cei dinspre baza, undeva la intersectia cu alt deal pentru ca erau protejati de vant, aveau inca mare parte din frunza desi erau doar la 100metri distanta de ceilalalti.

mx#2368 Spre varful dealului (dpp)

comparat cu:

mx#2369 La baza dealului intre 2 dealuri (dpp)

Dupa ce am terminat cu acele dealuri colorate fascinant am luat-o spre casa pentru ca deja soarele disparuse dupa dealuri. Am hotarat sa oprim pe un parau de pe marginea soselei si sa facem niste expuneri lungi cu paraul in miscare.

La un momendat pe marginea paraului am vazut un fag splendid colorat. Te uitai la acele culori si parca iti luau ochii. Multi dintre fotografi trag de multe ori de culori mai puternic decat in realitate prezentand peisaje care defapt nu au fost asa de colorate. Ca sa va arat ca nu am tras ca bezmeticul de sliderul de saturatie o sa va arat un print screen din DPP, convertorul raw cu setari basic care vine cu camera foto. Setarea pe saturatie este +2, setare care o tin default pt camere Canon mai vechi cum este acest Canon 500D cu care am fotografiat eu. Pentru camere mai noi ca si Canon 5D mark III am observat ca setarea de +1 este suficienta, camera producand imagini putin mai colorate by default.

mx#2430 Printscreen in DPP doveditor cu culorile de toamna

Cateva sute de metri mai in aval am gasit o cascada frumoasa langa niste frunze supebe rosiatice (de fag?). Ne-am luat trepiedele si am coborat sa imortalizam peisajul:

mx#2456 Setup tripod Velbon si ultrawide (dpp)

Si niste expuneri lungi la cascade

mx#2464 Mircea fotografiind cascada (dpp)

Dupa ce am terminat cu cascada deja s-a intunecat destul de tare, am plecat si am spus ca nu ne mai oprim, dar pentru ca am vazut in spate creasta muntoasa inzapezita a Retezatului am hotarat sa facem niste peisaje cu creasta. Deoarece diferenta de luminozitate intre padure si cer era mare am zis ca va iesi ceva decent doar daca vom face HDR-uri, asa ca ne-am setat aparatele pe auto bracketing si am facut cateva zeci de fotografii, mai ales cu teleobiective.

Am incheiat iesirea cu cateva expuneri foarte lungi de 2-10 secunde a paraului.

mx#2530 Parau de munte cu frunze de toamna (dpp)

Atentie: pentru pe pe blog prezint intotdeauna imagini OUT OF THE CAMERA (adica doar cu modificari basic in softul Canon DPP), in aceasta postare am procesat mai complex anumite imagini. De aceea sub imagine am pus in paranteza softul folosit.

dpp = Canon Digital Photo Professional 3.11

lr3 = Adobe Lightroom 3.6

psp = Photoshop CS 5.1

  9 Responses to “Un Octombrie 2012 colorat la poala muntilor Retezat”

  1. […] acasa dupa excursia din Retezat din luna Octombrie, am ramas destul de dezamagit de calitatea fotografiilor care nu reusisera sa surprinda nici a 10 […]

  2. Felicitari! Nu prea am inteles explivcatia cu F 11 si neclaritate…poza nu ar trebuii sa fie clara de la orice distanta ?

    • Szabo József Iosif nici eu nu am inteles exact ce vrei sa intrebi 🙂 , daca nu raspund bine da-mi mai multe detalii despre ce nu intelegi. Profunzimea de camp este standardizata sa privesti o fotografie de o anumita dimensiune de la o anumita distanta. http://www.cambridgeincolour.com/tutorials/dof-calculator.htm , citez "As the viewing distance increases, our eyes become less able to perceive fine detail in the print, and so the depth of field increases (max. CoC increases). Conversely, our eyes can perceive finer detail as the print size increases, and so the depth of field decreases (max. CoC decreases). A photo intended for close viewing at a large print size (such as in a gallery) will likely have a far more restrictive set of constraints than a similar image intended for display as a postcard or on a roadside billboard."

  3. Excelenta tura! Sper sa mai facem si altele, cel putin la fel de faine 🙂

  4. Felicitari!

  5. Felicitari…extraordinare imaginile…culorile…totul…chiar daca e meritul naturii, totusi ai facut un pic de “magie” cu aparatul foto 😉

 Leave a Reply

(required)

(required)

Anti-spam question: