Sfarsit de Decembrie 2010 pe raul Crisul Alb

A venit si concediul de iarna si era timpul sa pun Canon 1D mark 3 la treaba pentru prima data la modul mai serios. De asemenea imi cumparasem niste bocanci de vanatoare Orizo. Anii trecuti umblasem cu niste bocanci normali de piele intoarsa. Or fi buni ei de umblat prin oras, dar pentru fotografie de pasari iarna trebuie sa ai nu doar scule foto specializate ci si imbracaminte specializata. Dupa 6-7 ore de stat cu picioarele in zapada umeda de 10-20cm si umblat 10 km pe zi prin astfel de zapezi ajungeam acasa ud leoarca la picioare. A venit cineva cu mine care avea niste bocanci pe piele lucioasa, lacuiti si niciodata nu se udase cu ei mergand prin zapada. Ei bune dupa 4 ore prin zapada pe rau avea ciorapii uzi.

Bocancii de iarna de calitate au marginea bocancului facuta din cauciuc. Sunt ca un fel de hibrid intre cizme si bocanci. De asemenea pentru umblat prin zapada mare se folosesc parazapezi. Acestea sunt facut dintr-un material impermeabil, acopera zona pantalonului dintre bocanci si genunchi, protejandu-l impotriva umezelii.

Din cauza norilor incarcati de zapada care acopereau soarele, era lumina decenta doar intre ora 11 si 14.
In prima zi am  iesit la fotografiat mai mult intr-o sesiune de recunoastere pentru ca era ora 13.40 , pe cer erau niste nori cenusii incarcati de zapada. Desi am stiut ca nu voi reusi mare lucru pe o astfel de lumina mi-am zis ca mai testez aparatul foto si ma mai obisnuiesc cu el. Totusi s-a dovedit o idee buna pentru ca prima pasare vazuta era o specie noua pentru Crisul-Alb.

In departare undeva sus pe cer zbura o pasare neagra pe care am ignorat-o la inceput insa cand am dus camera la ochi si am primit prin vizor mi s-a parut ca este un Cormoran. Este o pasare comuna in Delta Dunarii sau chiar in pe raul Mures, insa pe raul Crisul Alb nu o mai vazusem.

Urmatoarele specii au fost un mic card de rate care zbura in departare cu padurea in spate. Am testat punctul de focus pe ele si pot spune ca s-a comportat mai bine decat la Canon 400D. Din cauza ca 400D are punctul fizic de focus mai mare decat iti arata in vizor de multe ori cand faci focus pe obiecte mici, daca ai un fundal cu contrast mai puternic in spate tinde sa focuseze pe fundal decat pe acel mic subiect.

Din lanul de porumb un fazan a zburat exact lateral prin fata mea. Am o multime de imagini cu fazani in zbor insa nici una buna, din mai multe motive:
– se camufleaza foarte bine si de obicei te iau prin surprindere. Acum 1 an era sa calc pe un fazan.
– de cele mai multe ori zboara departandu-se de tine, deci sunt cu spatele spre camera.
De data asta insa pozitia era perfecta, focusul perfect … dar lumina era groaznic de slaba, la 1/125sec (la iso800) nu poti scoate o imagine clara cu o pasare in zbor.

Cand treceam pe langa o mica livada undeva pe malul raului observ pe un Prun o mica pasare. In sfarsit dupa 3 ani ma reintalneam din nou cu Cojoaica de padure.
Urmatoarea intalnire a fost cu un Pantarus. Aceasta sesiune de iarna s-a dovedit cea mai fatala pentru specia asta. Am avut vreo 6-7 indivizi la mai putin de 2 metri de mine dar nu am reusit nici macar o imagine foarte buna. La specia asta trebuie sa ai noroc, sa le anticipezi unde se pun pentru ca rareori stau mai putin de 1 secunda pe o creanga.
Se facuse seara. La intoarcere am vazut un stol mare de rate , cateva din ele au coborat foarte aproape de mine. Cateva cotofane ma priveau curioase din varful copacilor.

Am avut o gaita la vreo 8 metri de mine i-am facut o multime de imagini dar am constatat ca toate erau supraexpuse cu 1 stop. Asta din cauza faptului ca 1D m3 nu afiseaza exposure compensation in vizor. Zilele viitoare avea sa se repete aceeasi problema.

ZIUA 2,

a inceput Uliu Soricar care plutea in fata unui peisaj splendid pentru ochi. Pentru genul asta de imagini care mi se imprima pe retina imi place sa ma plimb prin natura.

Ajuns langa o mica baltuta 2 rate si-au luat zborul. Desi era fundal aglomerat, destul de intuneric si pasarea rapida am reusit sa fac focus perfect pe pasare. Ma incanta performantele noii jucarii. Cu 400D nu prea am reusit sa fac asa ceva.

Apoi a zburat spre mine o Cotofana. Avea ceva in cioc, alte dati credeam ca este vorba despre oul altor pasari dar acum semana mai degraba cu o nuca.
Am trecut pe malul celalalt al raului unde am fotografiat o Ciocanitoare Pestrita pe trunchiul unui nuc, niste Gaite si Cotofene.
Era cat pe ce sa fac niste cadre faine cu un Pitigoi Sur pe un copac care arata foarte frumos cu muschi, insa pasarea nu a vrut sa vina in locul unde era muschi.

La intoarcere am vazut un Starc Cenusiu undeva pe langa niste Salcii de pe lunca.

ZIUA 3

Mi-am luat cainele si mama la o plimbare pe rau. Ma gandeam ca poate imi mai gaseste cainele niste fazani prin tufisuri si ii face sa zboare spre camera, ceea ce s-a si intamplat. De multe ori pasarea a fost prea aproape ca sa reusesc sa fac focus pe ea.
Apoi undeva intr-o salcie am vazut un stol de sticleti cu care am facut niste cadre.

Unde vezi stoluri de Sticleti iarna de obicei vezi si Uliu Pasarat, ceea ce s-a si intramplat. A zburat unul la 10 metri pe deasupra mea. Am trecut raul si ne-am intors spre casa pe cealalalt mal. Undeva langa o gospodarie am gasit din nou o Cojoaica de Padurea, insa nici de data aceasta nu am reusit cadre bune.
Chiar la final langa un pod am dat peste un mascul de Ghionoaie Verde.

ZIUA 4

In sfarsit a venit si ziua in care m-am intalnit cu Pescarelul Negru (Mierla de Apa) un obisnuit al raului in perioada de iarna. Bazandu-ma pe observatiile din ultimii 4 ani se pare ca doar dupa data de 15 decembrie apare pe rau.

O apa gri, lucioasa, sticloasa … rece. In departare o mica pasare statea nemiscata minute in sir cu picioarele in apa rece. In spate, malurile de pamant, care dirijeaza cursul raului. Deasupra cad  fulgi de zapada uriasi, pufosi, imbracand malul raului intr-o haina imaculata.
Inca una din acele scene care ti se imprima pentru totdeauna in retina.

Au urmat apoi un Starc Cenusiu, Cotofene, Soricari, Pantarusi, Pitigoi Suri.
Niste plante uscate se incovoiau de greutate unor mici Sticleti care se balansau de zor pe acele mici tulpine carutand seminte. In departare vad ceva portocaliu. Fara sa ma uit prin vizor mi-am dat seama ca ar putea fi vorba de Cinteza de Iarna. Saraca pasare parea cam pierduta, amestecata printre Sticleti. Eram prima data cand ma intalneam cu aceasta specie.

Am urmarit stolul de sticleti care se marise cu cativa membri noi veniti. Deja stateam de jumate de ora in jurul lor incercandu-i sa ii fac sa se obisnuiasca cu mine.

Pe cand eram la vreo 10 metri de ei, s-a auzit mare larma. Cotofene, Gaite, Pitigoii au inceput sa scoata sunete ciudate pe care nu le mai auzisem. Sticletii au devenit foarte nervosi si au zburat. Sunt 99% sigur ca Sticletii pot recunoaste si sunetul “Detectie Pradator” a altor specii, nu doar a speciei lor.

In 2-3 secunde un Uliu Pasarar s-a aruncat la pe ei la vreo 15 metri in fata mea. Ca de obicei a ratat. Mi-a placut scena dar m-am si enervat ca pierdusem munca de jumate de ora.
Dupa ce i-a atacat Uliul s-a asezat intr-un copac de pe celalalt mal al raului pregatindu-se pentru o alta lovitura. Am auzit niste sunete ciudate venind din acea directie si apoi mi-am dat seama ca erau cantecul de alarma pradator a unei Ciocanitori Pestrite care era la vreo 5 metri mai departe. Era pentru prima data cand auzeam acel cantec.

M-am dus apoi spre o mica zona cu stuf aflata in apropiere, unde de obicei gaseam Pantarusi. Am gasit specia stand pe niste trestii, insa nu am reusit cadre bune. Da un momendat a zburat la 2 metri in fata mea si a intrat intr-o gaura sub zapada. Zilele urmatoare am mai vazut de cateva ori Pantarusii intrand in astfel de galerii pe sub zapada.

Urcand pe rau am dat din nou peste probabil acelasi Uliu Pasarar care de aceasta data era fugarit de o Gaita.

ZIUA 5

In sfarsit prima zi cu soare. Sesiunea a inceput cu un Corb si cu obisnuitii fazani. Undeva langa un mal abrupt o mica pasare topaia viguros pe tulpinile unor plante.
A urmat o experienta unicat. Se pare ca a fost cea mai curioasa pasare pe care o intalnisem de ceva vreme. Pur si simplu a venit pana la 1,5 metri de mine si s-a invartit vreo 20 de secunde in jurul meu cercetandu-ma. A fost asa de aproape ca nici nu am putut face poze.

Undeva pe malul apei o pereche de rate plutea pe apa. Deasupra mea am observat un Pitigoi Sur. Efectiv se burdusea de semintele unei specii de copac, l-am observat inghitind vreo 50. Nu cunososc specia copacului, dar am mai vazut si Mugurarii si Pitigoii Albastri mancand aceleasi seminte. In interiorul unei pastai, exista o samanta foarte mica dupa cum se poate vedea in poza de mai jos.

Update 2011 Feb:  Dupa cum spune Cosmin Manci se pare ca _copacul este Hamei.

Am coborat apoi pe malul apei, unde am fotografiat niste specii de pitigoi care topaiau energici pe crengutele unor mici salcii cautand mancare.
Dintr-o data larma mare. Ce putea sa fie daca nu un grup de Pitigoi Codati. Era ceva rar sa ma intalnesc cu un stol pe lumina buna, pentru ca de obicei coboara din padure doar dupa apus. Din pacate doar vreo 4 trecusera raul, restul de vreo 8 erau pe malul inaccesibil pentru mine.
Insa am avut un ghinion teribil. Exact cand am avut cele mai bune pozitii ale pasarii fata de camera si fata de soare, exact atunci era o creanga in fata.

M-am dus spre o mica zona cu stuf in cautare de Pantarusi. Aveam sa vad ceva unic de cand fac fotografie. Pentru prima data am vazut 3 indivizi a acestei specii in 4 metri patrati. Este ceva rar de vazut in salbaticie pentru ca este o specie solitara. Nu am reusit insa sa inghesui decat doi intr-un cadru.

Am mai fotografiat niste Sticleti mancand niste seminte de ciulini. Am stat vreo 20 de minute cu ei. Cand scoteau semintele de ciulin trageau foarte foarte repede in stanga si in dreapta producand niste vibratii care semanau ca bataile de apripi a unor libelule.
Undeva intr-un copac din apropiere ma intalneam a treia oara iarna asta cu Cojoaica de padure. Culmea in 4 ani am vazut-o o singura data si acum o vedeam zilnic. De data asta am reusit si niste cadre, care cu greu se pot numi decente.

ZIUA 6

Pentru ca era lumina buna afara am hotarat sa cuplez si teleconverotrul. Fotografiat la 560mm si F8 (wide open).

Ma apropiam de o zona unde de obicei erau Fazani si la un momendat vad ceva care ma lasa cu gura cascata. La vreo 25 metri de mine, la nivelul meu era un Uliu care nu zbura. M-am apropiat la vreo 12 metri si cand am observat ca nu zboara am intrat la banuieli ca e bolnav. Cand m-am apropiat la vreo 5 metri s-a aruncat pe jos si a luat-o la fuga cu picioarele, ascunzandu-se in tufisurile de rachita. Tind sa cred ca avea ceva problema la aripi si nu ca era din cauza frigului si a foamei. Mi-a parut rau de el dar nu am avut ce sa ii fac pentru ca peste 2 zile plecam la Timisoara.

Update 2011 Feb: Initial am crezut ca este vorba de un Sorecar datorita culorii, dar se pare ca si juvenilii de Uliu Porumbar sunt maro pe spate, dupa cum se poate vedea in aceste desene cu rapitoare http://birdart.lanius.ro/flying-raptors-paintings/368

Am mai fotografiat apoi 3 Corbi care se urmareau deasupra padurii, niste Gaite, Sticleti si un Pitigoi Albastru care mi-a pozat frumos. M-am dus apoi intr-un camp cu plante uscate cu seminte unde am fotografiat vreo 30 de minute Sticleti.
Iesind din camp si mergand spre o baltuta undeva intr-o salcie am vazut ceva ca o Vrabie. Privind mai cu atentie mi-am dat seama ca este o Brumarita de Padure. Si in Iarna 2008 si 2009 ma intalnisem cu specia.

Cand m-am intors spre casa m-am intors din nou pe malul raului. Din nou o decizie gresita pentru ca la fel ca si ziua precedenta am vazut o Vulpe la marginea padurii care s-a refugiat spre padure cand m-a vazut.

Si asa s-a incheiat sesiunea de Iarna 2010. Doua specii noi pe Crisul Alb si vreo 900 de cadre facute.