Sfarsit de August 2010 pe raul Crisul Alb

Am plecat dimineata pe la 7.30 . Surpriza neplacuta avea sa fie ca din cauza frigului nu gaseam nici ‘pui’ de insecta. Din pacate am cam ratat aceasta iesire. Daca veneam cu 1 saptamana mai devreme inca as fi prins vreme calda.
Intr-un final am gasit o prima insecta un True Bug care l-am fotografiat vreo jumate de ora in toate pozitiile ci cu toate diafragmele pana cand primele raze de soare au inceput sa dea peste el. Cautand prin jur am mai gasit inca 2 pe o raza de 2-3 metri. Probabil se imperecheau. Anumite specii apar sau se imperecheaza in perioade mai reci, nu ca majoritatea insectelor in perioada cea mai calda.
Foarte aproape de unde am gasit sesiunea trecuta o crescatorie de pureci de plante a unor furnici, am gasit din nou. De data asta am hotarat sa stau atat de mult cu ele pana o sa reusesc sa le fotografiez cum beau acel lichid dulce. Din pacate nu avea sa fie usor. In 40 de minute aveam sa vad asta doar de 3 ori si niciodata nu am reusit sa fac niste cadre bune. Asta din 3 motive:
– Nu aveam suficient soare incat sa fotografiez la F11-F13 iso400 ca sa am profunzime de camp la 1:1 , ieseau niste timpi gen 1/40 cu care insectele ieseau miscate
– Cea mai mare problema este ca nu sorbeau picatura din abdomenul purecilor cum vazusem in documentarul BBC ci o luau in maxilare si fugeau cu ea, iar celalalte furnici le urmareau ca sa le fure picatura. Deveneau greu de focalizat si ieseau miscate.
– Se intampla foarte rar, de la o vreme oboseai sa fi focusul pe ele si nu stiai exact care dintre furnici sa o urmaresti. Erau vreo 4.

Urmatoarea insecta a fost o molie cu niste ochi verzi, apoi am dat peste aceeasi insecta care am vazut-o in Iulie: ceva din familia Cosasilor, parca am mai vazut asa ceva pe mybiosis.info care era neidentificata dar intre timp cineva o identificase ca apartind unei subfamilii de care eu nu auzisem: Tree Crickets . Oricum ma invatasem minte de la poza cu Stonefly-ul si pt identificare am facut vreo 10 cadre cu nervurile aripilor.

Apoi mergand chiar pe malul raului la vreo jumate de metru de rau am dat peste o musculita foarte mica (3-4mm) care dadea energic din aripi. Din cate imi amintesc am vazut pe diptera.info niste filmulete cu o musca cu exact acelasi comportament. Se misca pe o frunza cand in jos cand in sus si da din aripi. Nu stiu ce vrea sa insemne comportamentul. Din intamplare pe gardensafari am dat peste o musca asemanatoare numita Sepsis fulgens (familia Sepsidae). Posibil ca si a mea sa fie din acelasi familie sau genus.
Pentru a o fotografia in umbra si in miscare la 1:1 am deschis doar un picior al tripodului si l-am folosit pe post de monopod. Bineinteles chiar si asa majoritatea au iesit Out of Focus dar cateva au iesit clare.

In iarba agatata de un fir foarte subtire de matase am gasit o crisalida. Am cautat pe internet si pare aproape identica cu cea de aici. Habar n-am daca exista multi fluturi care au crisalida asemanatoare.
In salciile de deasupra apei am vazut o specie de paianjen mare cu care nu cred ca m-am mai intalnit. Tot mergand prin apa am dat peste o ciudatenie. Parea a fi o cochilie de rac. Nu stiu daca si racii isi schimba “carcasa” sau o fi provenit de la un rac mort.

Am mai vazut apoi niste muste care stateau pe milul si pietrele miloase de pe marginea apei. Imi amintesc ca am vazut o musca cu acelasi stil de viata in documentarul BBC Life in the Undergrowth. Am mai urcat vreo 200-300metri pe mal si spre dezamagirea mea nu am mai vazut nici o gaza. In final am dat peste specie comuna de Sawfly: Viespea Rapitei (Athalia rosae) .

Mergand pe malul apei pe nisip la vreo 5 metri in fata mea mi s-a parut ca vad Tigrul Furnicilor. Asa l-am poreclit eu pt ca Mircea cand am iesit impreuna spunea ca se numeste Leul Furnicilor . Intre timp am aflat ca defapt leul furnicilor este larva unei alte specii, asa ca din moment ce in engleza i se spune Tiger Beetle probabil din cauza petelor albe de pe abdomen si probabil din cauza ca este feroce. Dar din moment ce se hraneste cu furnici de ce sa nu existe si un tigru al furnicilor ?
Incercand sa ma apropii a zburat si cand s-a pus la loc se transformase magic intr-o musca mare cam de aceleasi dimensiuni 🙂 . Pentru cateva minute am crezut ca am avut halucinatii, pt ca Mircea imi spusese ca specia exista doar in Dobrogea. Dar nu m-am lasat batut si dupa 5 minute de sus in jos prin acea zona l-am observat din nou. Atunci mi-am dat seama ce se intamplase: el zburase si o musca la atacat suparata ca cineva de aceeasi dimensiune intrase in teritoriu ei. S-au tamponat si apoi fiecare a plecat in directia lui dar eu am ramas cu ochii pe musca.

Dupa cum observasem si in Delta cand am vazut cand la fotografiat Mircea, nu era deloc usor sa te apropii de individ. Dupa vreo 10 minute de incercari, timp in care mi-am dat seama ca in zona exista 3 indivizi am gasit o metoda. Cand ajungi la vreo 2-3 metri de ei te lasi jos incet si mergi taras fara sa faci miscari bruste. In felul acesta te poti apropia la vreo 50cm de ei iar daca se obisnuiesc chiar la 15-20cm incat sa le faci portrete.
Odata ce am invatat tactica de apropiere a inceput spectacolul. Am stat cu ei timp de 20 de minute in care am vazut prinzand 3 furnici. Pe prima nu a prins-o de la suprafata si pur si simplu am vazut cum isi introduce picioarele intr-o mica gropita 1-2 secunde apoi scoate o furnica de acolo.

Apoi am mai vazut de la distanta prinzand una apoi cand am reusit sa ma apropii si il fotgrafiam am vazut ca dintr-o data o ia la sanatoasa. Mi-am dat seama ca fuge dupa o furnica. Din pacate focusul nu reusea sa faca fata rapiditatii cu care se misca gandacul. Am impresia ca si furnica stia exact cu cine a face fiindca fugea de rupea pamantul. Nu am vazut niciodata o furnica sa fuga asa repede. Insa a fost in zadar pentru ca gandacul a prins-o, a urmat o lupta de vreo 4-5 secunde in care furnica s-a zbatut sa scape dar pana la urma gandacul a prins-o incat nu a mai avut putere. La un momendat o musca s-a apropiat moment in care Tigrul Furnicilor a lasat furnica din maxilare si a luat o pozitie defensiva fata de musculita.

Update 2012 Iun: Specia pare a fi Cicindela silvicola

Cateva sute de metri mai sus pe rau am intrat in iarba mare de peste 1,5 metri sperand ca o sa gasesc ceva interesant. Singura problema este ca iarba era mare iar vantul sufla puternic. Toate gazele care incercam sa le fotografiez se miscau. Am vazut o molie foarte mica, neagra cu care eram la prima intalnire.

Update 2011 Iunie: acum vreo 1 luna am vazut o specie asemanatoare pe mybiosis.info , facuta de custode , insa ramasa neidentificata. Se pare ca intre timp cineva a identificat-o ca apartind genului Grapholita, un gen destul de putin cunoscut pe biolib.cz , asa ca _chiar daca seamana destul de mult cu Grapholita compositella, din moment ce nu stiu cum arata ceilalti membri ai genului prefer sa pun doar genus nu si specia.

La scurta vreme a aparut o musca care o mai vazusem la niste fotografi straini de macro. De frica sa pasesc si sa ating iarba si sa se propage miscarea si in locul unde statea musca am fotografiat-o in contra lumina si intr-un vand de imi pendula subiectul cate 2-3 cm. Dupa vreo 6 cadre musca a disparut iar eu ma gandeam ca nu am obtinut nici macar un cadru clar. Din fericire am avut niste timpi de expunere scurti si au iesit cateva cadre clare.

Am mai fotografiat inca cateva specii de musca dupa care am fotografiat a doua specie de Leafhopper, de data aceasta una maronie. Anul trecut fotografiasem cea verde, cea mai comuna. Am mai fotografiat cateva specii de muste si paienjeni dupa care am plecat spre casa pentru ca vantul devenea insuportabil.

–

ZIUA 2

Dupa 2 zile de pauza din cauza ploilor intr-o zi pe la ora 14 cand incepuse sa iasa soarele mi-am spus sa ies la fotografiat poate o sa am noroc. Chiar daca era amiaza lumina era foarte buna pentru ca era difuzata de nori. Primele gaze au fost un leafhopper si un treehopper, un alt lefhopper maroniu, un viespe.
Apoi a urmat ceva ce pot sa o numesc ratarea anului: o specie de musca (probabil Hoverfly sau aceeasi familie ca musca din ziua precedenta) cu un colorit superb care nu o mai fotografiasem pana atunci. Din pacate musca se rotea tot timpul pe flori si sufla si vantul. Din 6 cadre mi-au iesit doar imagini mediocre (miscate, out of focus).

Am intrat apoi in niste plante inalte pana la piept si dupa cateva minute de asteptare la tulpina unei plante si-a facut aparitia un viespe apartinand unei specii cu care nu m-am mai intalnit. Avea niste pete albe deosebite pe aripi si cu siguranta mi-as fi amintit daca l-as mai fi vazut. Dupa aspect apartine familiei Crabronidae.
Apoi am vazut un alt viespe ce parea dintr-o familie destul de comuna: Braconidae, niste viespi mici cu ovipositor lung si cu niste antene foarte lungi cat corpul, care de obicei concureaza cu mustele in a se hrani cu polenul unor flori salbatice. Braconidae este una din cele 2 mari familii a superfamiliei Ichneumonoidea una din ramurele invertebratelor cu cea mai dificila toxonomie.
Vrand sa urc pe dig incercand sa ma feresc de niste urzici uriase am vazut ceva negru sub o frunza. Apropiindu-ma sub o frunza am vazut niste omizi mici negre si paroase. Cautand pe internet am gasit un articol in franceza unde pomeneste de mai multe specii de omizi care se hranesc cu aceasta planta. Pare a fi Araschnia levana dar si Vanessa atalanta sunt asemanatori.

Mergand pe marginea lanului pe porumb undeva jos asezata pe o pastaie de fasole zacea un cadru ‘spectaculos’. Un Robberfly cu o prada cum nu mai vazusem, o musculita foarte mica similara cu cea din Ziua 1 (imagine id #24631). Abia uitandu-te la aceasta imagine iti poti da cat de mica era specia.

Am mai fotografiat doua insecte apartinand ordinului True Bug, una fiind plina de perisori, ce mai paroasa True Bug care am vazut-o (din pacate imaginile au iesit cam prost focalizate), dupa care undeva in iarba de pe marginea lanului am vazut ceva miscandu-se. Era o broasca cu un colorit mai deosebit. Era destul de speriata, incerca sa se ascunda de mine asa ca i-am facut poze de la distanta prin iarba ca sa nu o deranjez. Vlad de pe FieldherpingRomania@yahoogroups.com mi-a spus ca este o specie periclitata (lista rosie).

Pe o frunza de porumb am vazut doua Roberfly intr-o pozitie mai deosebita, parca tinindu-se de maini … pardon picioare 🙂

Ajungand langa deal in umbra m-am mai chinuit fotografiind vreo 4-5 specii de muste in lumina destul de slaba si din mana la timpi sub 1/100 spre surprinderea mea cateva au iesit clare. O prezint pe cea mai interesant o musca mica si neagra, care nu imi amintesc sa o mai fi fotografiat.

Update 2015 Sept: Probabil musca neagra de mai sus este o femela de Bibio genus, probabil femela de Bibio marci.

Am mai fotografiat si 2 specii de viespi cu care eram la prima intalnire, insa cum acestea se misca mult si nu stau pe loc majoritatea pozelor au fost ratate in lumina asa slaba. Totusi ce a fost interesant e ca una din viespi (probabil apartinand familiei Ichneumonidae) avea ceva ca niste oua atasate pe abdomen si se tot invartea pe frunzele unui plante mari. Probabil cauta un loc unde sa depuna ouale.

Probabil cea mai frumoasa captura a acestor doua zile pe rau a fost cu un DeerFly cu niste ochi multicolori, care dupa cautari aveam sa aflu ca e cea mai comuna specie (Haematopota pluvialis)  a acestei familii de muste bautoare de sange. Am tras o multime de cadre de pe tripod cu tot felul de setari. Din pacate cele la F16 si F22 au fost afectate de o multime de praf pe care se pare ca il am pe senzor.
Am incheiat iesirea cu cateva cadre cu un exemplar de paianjen destul de mare de Argiope bruennichi, probabil o femela. In lumea paienjenilor de obicei femelele sunt mult mai mari ca dimensiuni decat masculii. Paianjenul ar putea sa imi multumeasca pentru ca fara sa vreau, mergand prin iarba l-am ajutat sa prinda 3 indivizi de Leafhopper pentru ca acestia s-au speriat de mine si i-au sarit exact in plasa. Pe primul la atacat rapid si in 30 secunde era deja invelit intr-un cocon. Pe al doilea la atacat mai cu lene, la muscat de dupa cap si a stat pe el vreo 5 minute (poate ii sugea fluidele), iar pe al 3 care se zbatea in agonie nici macar nu la mai bagat in seama.

Din observatiile mele cu paianjenii si furnica vanata de tigrul furnicilor pot sa spun ca in lumea insectelor (mai bine zis Arthropode pentru ca paienjenii nu sunt insecte) acestea se recunosc intre ele. Atunci cand ataca si sunt atacati atat pradatorul cat si prada stiu cand au de a face cu un dusman direct si nu cu o insecta comuna. Am impresia ca pot recunoaste forma sau fetele adversarilor si a le categoriza (exact ce scrie in acest articol). Acest paianjen a atacat in cu totul altfel Leafhopperul ca sa il injecteze si sa il inveleasca in panza fata de cum am observat ca procedeaza cu un viespe. Paienjenii cand incearca sa imobilizeze un viespe nu merg si se urca pe el ca in cazul Leafhopper ci se tin la mare distanta si incearca sa il atinga doar cu picioarele, ba mai departe nu il musca sa il injecteze cu toxina decat atunci cand este convins ca viespele este bine imobilizat.