Inceput de Septembrie 2013 in rezervatia naturala Detunata Goala, Rosia Montana

Pe la inceput lunii septembrie 2013 am mers impreuna cu prietenul meu Mircea si cu inca cineva la rezervatia naturala Detunatele. Ca sa va dati seama cam pe unde este, va spun ca este in apropierea localitatii Rosia Montana, la vreo 3km de celebrul lac cu cianura de la Geamana.
Mai auzisem de Detunata inainte de multe ori (in special cu campurile cu narcise de la Detunata), si am mai fost prin zona comunei Bucium (unde am si rude) insa niciodata nu am fost pe stanci in zona rezervatiei naturale.
Exista doua stanci Detunata goala cu altitudinea de 1169 metri si Detunata flocoasa cu altitudinea 1258 metri.

–

Am plecat de acasa la 5.30 dimineata, pe intuneric. Am lasat masina in comuna Bucium, desi odata ce am inceput sa urcam pe dealuri ne-am dat seama ca puteam sa urcam cu masina mai sus. Dar asta se poate doar daca terenul este uscat. Daca pamantul este umed nu va sfatuiesc sa va incumetati sa urcati pe deal decat cu masina cu tractiune pe 4 roti.
A urmat o urcare destul de obositoare de 45 de minute in care am facut doar o pauza. Odata ajunsi ne-am alimentat cu apa de la un mic izvor, dupa care am inceput sa urcam prin padurea de la baza stancilor.

Odata ajunsi in padure am ramas uimit de covorul de muschi si ferigi. Atunci am inceput sa inteleg de ce a fost numita rezervatie. Nu mai vazusem asa ceva: o padure arhaica. Muschi gros de cativa centimetri, copaci cazuti la pamant si putreziti peste care se asezase un covor de muschi.

Au fost zone si de traseu dificil cu inclinatie de 60-70grade care a trebuit sa il urcam in “4 labe”, dupa care am urcat cativa zeci de metri pe pietre. Ajunsi in zona pietrelor a urmat si prima intalnire interesanta: o Ciocanitoare Neagra care a venit pana la 15metri de noi. A inceput sa caute mancare intr-un brad uscat. Ar fi iesit fotografii bune insa din pacate nu eram pregatit, aparatul era in geanta fara sa am teleobiectivul montat pe el.

Odata ajunsi in varf la ora 7 fix dimineata, ne-am dat seama ca am intarziat cu vreo 15minute. Soarele deja rasarise, si erau zone de iluminare diferita pe dealuri sau pe paduri (unele in umbra altele in lumina directa). A fost interesant cand undeva prin apropiere am inceput sa auzim vreo 30 de secunde mugind ceva ce parea a fi un mascul de Caprioara. A fost prima data cand auzeam asa ceva in realitate.

Mircea mi-a imprumutat obiectivul lui Tokina 11-16mm F/2.8 I (varianta 1), despre care mi-a spus acasa ca s-ar putea sa mearga si pe APS-H. Spre surprinderea mea, chiar am constatat ca se poate monta si pe aparatul meu Canon EOS 1D mark III.
La inceput am privit prin vizor si obiectivul vigneta puternic la 11mm. Dupa ce am dat parasolarul jos mi-am dat seama ca asta era una din cauze. Cu parasolarul dat jos am observat ca nu mai vigneteaza de la 13,5mm .
Deoarece avea filtru de polarizare montat pe el, care era normal si nu slim, este posibil sa mai vingnetat si din cauza lungimii filtrului (a carui rama are si ea vreo 6mm). Posibil ca fara filtru se poate folosi de la 12.5-13mm fara ca sa vigneteze.

Odata ce incep sa fac fotografiile observ ca toate ies subexpuse. Am setat aparatul pe masurare Center Weithed Average si compensare +2 si chiar si asa ieseau subexpuse cu jumate de stop. Mi-am spus ca o fi din cauza ca obiectivul este facut pentru APS-C, poate nu ating bine pinii de contact intre obictiv si aparat. Nici Mircea nu s-a prins care este problema. Dupa ce au trecut vreo 15 minute timp in care am facut vreo 30 de fotografii, mi-a cazut fisa. Subexpunerea extrem de puternica era din cauza ca masuram expunerea fara sa tin ochiul la vizor, iar in plus am mai orientat si aparatul cu vizorul spre cerul luminat. Se stie ca la DSLR-uri senzorul de masurare a expunerii se afla in vizor, lipit de pentaprisma. Astfel daca ochiul nu este lipit de vizor, poate intra lumina prin vizor si sa strice masurarea corecta a expunerii fotografiei. Pentru asta din cate tin minte exista niste capacele speciale. Update 2014 Ca un “incepator” ce sunt, am uitat ca seria 1 de la Canon are un mic levier langa vizor care coboara o perdea care optureaza accesul luminii in vizor.

Totusi efectul mi s-a parut mult mai puternic decat la Canon EOS 400D sau 550D cu care am expus de multe ori folosind telecomanda si fara sa tin ochiul la vizor, iar eroarea nu a fost chiar asa de mare ca si la Canon EOS 1D mark III. Dupa ce am inceput sa expun tinand ochiul sau palma langa vizor, iar fotografiile au inceput sa iasa mult mai corect expuse.

Am facut si niste cadre cu stancile unde in departare se vede si halda de steril de la Rosia Poeni (probabil).

La inceput era infricosator sa fotografiem de pe stanci, pentru ca la 50cm de trepied aveam o prapastie de 50 de metri.

 

Cel mai spectaculos la rezervatie nu este ca sunt niste banale stanci, ci stancile sunt iesite din pamant ca niste tije lunguiete de cativa metri cu forma paralelipipedica. Mircea care este geograf de profesie, a spus ca probabil sunt asa din cauza ca acolo a fost un vulcan. Cam asa arata tijele de piatra:

Am inceput coborarea si mergeam inapoi spre zona aceea din padure cu muschi care arata fotogenic. Din pacate soarele puternic facea unele pete de lumina pe covorul cu muschi. As fi preferat mai degraba o zi cu nori, pentru ca lumina ar fi fost mai uniforma.

Era un intuneric bezna, imi dadeau timpi de expunere de 4sec la diafragma F11 si filtru de polarizare care probabil lua si el 1stop jumatate de lumina.

Ce era mai spectaculos este ca muschi nu erau de un singur fel ci tot felul de varietati

Coborand prin padure am ajuns si la baza stancilor unde sunt pietrele. Pentru ca diferenta de luminozitate intre padure si zona luminata era foarte mare, am facut niste HDR-uri.

M-am urcat si pe pietrele acelea care pareau foarte mititele privite de sus de pe stanci dar ajuns pe ele unele tije de piatra erau si de 1 metru. Atentie daca va urcati pe ele sa faceti poze sa aveti mare grija pentru ca sunt foarte alunecoase, au depusa un fel de mazga de 1-2mm.

Ajuns inapoi prin padure l-am gasit pe Mircea fotografiind niste ciupercute cu obiectivul macro Sigma 180mm f/3.5 + tuburi extensie pentru ca respectivele ciuperci erau minuscule (doar 4-5mm avea diametru palaria). FOTOGRAFII FACUTE DE MIRCEA: foto 1 , foto 2 .

Coborand prin padure gaseam tot felul de variatiuni nesfarsite de peisaje. Era fascinant tipul asta de variatiune, desi poate cand am plecat de acasa m-as fi gandit “dar cate fotografii poti sa faci la o padure cu muschi?”. Ei bine, mi-am dat seama ca erau tot felul de subiecti total diferiti ceea ce facea sa nu te plictisesti.

Am ajuns intr-un loc unde erau o multime de lemne putrezite, si mi-am zis sa fac niste poze de foarte jos, cu tripodul lasat atat de jos incat camera era aproape lipita de ele.
Din pacate avea sa constat acum unul din marile defecte pentru care atat Tokina 11-16mm F/2.8 cat si Tokina 12-24mm F/4 varianta 1, sunt renumite: FLARE. Aceste obiective sunt renumite pe forumurile de internet pentru slaba rezistenta la lumina directa a razelor solare, care pot provoca aberatii ale imaginii.

Un factor important l-ar fi putut avea si filtrul de polarizare din fata obiectivului. Cel putin despre filtrele UV se stie ca pot provoca flare la obiectivele super angulare. In vechile carti de fotografie exista si trucuri cum sa obti flare intentionat folosindu-te de o sticla inclinata dispusa in fata obiectivului.

Am facut vreo 3 fotografii cu respectivele crengi in diverse incadrari si toate fotografiile au FLARE desi lumina directa a soarelui nu a batut direct in obiectiv. Deci pretul mai mic la aceste obiective fata de Canon/Nikon vine cu un cost. Din cate stiu Tokina a facut varianta II (varianta a doua) la ambele obiective pentru a rezolva problemele de flare. Eu am avut varianta I (intai).

Urcand putin prin padure am gasit un copac superb, ma gandeam la zecile de ani de cand sta acolo, neatins. E unul din motivele pentru care la inceput v-am spus ca este pentru prima data cand vad o padure arhaica (virgina). Am mers si prin Parang, Retezat si Apuseni prin paduri de conifere, dar nu am mai vazut asa ceva.

Cativa zeci de metri mai incolo am gasit cea mai superba zona din padure, o micuta zona unde erau o multime de specii de muschi amestecate cu iarba, ferigi si alte plante.

Apoi am trait una din cele mai uimitoare experiente din natura. Nu imi imaginam ca poate exista un strad de muschi de 10cm inaltime. Ajuns acolo si calcand pe el era aproape ireal. Papucii mi se cufundau de tot in muschi de aproape se mai vedeau. Te simteai de parca pluteai, un fel de Moon walking.
Ca sa intelegeti cam cat era de gros stratul de muschi va pun o fotografie cu copac destul de gros aproape 20cm in diametru care era efectiv inghitit de muschi.

Din pacate la iesirea din padure am avut parte si de o experienta neplacuta. Niste oameni care pareau localnici taiau brazi exact din padurea de langa stanci, care teoretic sunt rezervatie, iar cuvantul “rezervatie” este prea banal pentru a exprima ce este acolo. Dupa cum ati vazut in fotografiile de mai sus nu avem de a face cu o padure obisnuita. Nu stiu daca erau in limita rezervatiei sau nu, dar ca sa va faceti o idee taiau cam la 50 de metri de locul de unde am facut fotografia id #71141 .

Ca sa citez un conservationist american al naturii “Natura nu moare, ci este omorata, iar cei care o omoara au nume si adrese” (Update 2015: Utah Philips a spus aceste cuvinte), o sa pun si o fotografie cu numarul de masina a celor care taiau padurea:  AB-03-POU

La coborare din rezervatie ne-am oprit cu Mircea si am mai fotografiat niste gaze. Spre uimirea noastra inca mai erau gaze chiar daca temperatura scazuse noaptea sub 10grade. Vreo 5 specii de viespi, molii, muste (o musca Mesembrina meridiana cu care m-am mai intalnit in Brasov pe dealurile din Fundata, dar pe care pe Crisul Alb nu am vazut-o niciodata. Se pare ca ii plac altitudinile mai inalte), cosasi, etc. Din pacate gazele au fost dificil de fotografiat pentru ca incepuse un vant puternic.

Ce a fost mai deosebit este ca la un momendat am gasit o insecta comuna, numita Plosnita vargata ( Graphosoma lineatum ), o plosnita cu dungi negre pe rosu, pe care am vazut-o de nenumarate ori, dar cu care era prima data cand o vedeam in 3 stadii diferite de dezvoltare pe aceeasi planta.