Iunie 2011 pe raul Crisul Alb

In prima zi am iesit intr-o scurta sesiune de recunoastere. Spun scurta deoarece la cativa kilometri dealurile erau umbrite de niste nori amenintatori de furtuna.
Cum am intrat pe Crisul Alb am vazut o multime de pasari: Ciocanitoare Mare, Ghionoaie Verde, Cocosari, Presuri Galbene. Insa cum aveam aparatul foto in rucsac pana l-am scos, am montat obiectivul si l-am setat, majoritatea pasarilor au disparut. A trebuit sa ma multumesc cu o Barza. Vazand ca nu prea mai sunt pasari prin jur si nu aveam de gand sa urc pe rau mai mult de 100m din cauza furtunei care se apropia, mi-am montat obiectivul macro si m-am apucat de cautat prin iarba.
Prima gaza a fost o Molie care avea un fel de “nas” lunguiet:

Update 2011 Septembrie: dupa o cautare in google “long nose moth” am dat peste familia Crambydae. Cautand membri familiei in Europa, prima data am avut impresia ca molia mea apartine genului Catoptria, insa dupa ce am studiat vreo 15 specii din cele ~40 a genului m-am convins ca nu este asa. Salvarea a venit pentru a nu stiu cata oara cu ajutorul siteului commanster.eu, unde am deschis pagina familiei si am gasit o specie foarte asemanatoare cu a mea: Crambus pascuella. Desi am mai gasit inca doua specii asemanatoare Crambus pratellus si Crambus uliginosellus tind sa cred ca este Crambus pascuella, pentru ca aceasta este cea mai comuna (descoperita de Linnaeus in 1758).

Pe niste plante cu flori am gasit un gandac din familia Mordellidae , care il mai vazusem si intr-o sesiune de anul trecut.
Pe aceleasi flori am vazut un gandacel destul de mare care parea adormit sau mort. Dupa ce i-am facut cateva cadre l-am atins usor cu degetul si s-a trezit, permitandu-mi sa fac imagini mai bune cu el.

Ce mi s-a parut mai deosebit era multitudinea de muste portocalii. Mi-am dat seama ca este familia Rhagionidae, pentru ca au o forma mai deosebita a abdomenului. Am fotografiat si femele dar majoritatea erau masculi. Femele la muste pot fi recunoscute cel mai usor dupa spatiul mai mare intre ochi. In cele 2 zile cat am iesit la fotografiat cred ca am vazut peste 200 de indivizi apartinand acestei specii, majoritatea stau pe frunze de Urzica.

Pe aceleasi frunze de Urzica undeva in adancimea lor am vazut ceva spectaculos si nu imi venea sa cred. Am sarit in sus de bucurie cand undeva pe tulpina unei urzici in umbra am vazut cea mai frumoasa specie de gandac Weevil din Romania. Il vazusem pentru prima data fotografiat la un roman in fotografiile lui Mircea Bezergheanu.
Pentru ca nu puteam lasa pozele cu o asemenea minunatie sa imi iasa la intamplare am facut ceva ce nu fac de obicei din cauza eticii wildlife pe care mi-o impun. Am luat insecta din umbra frunzelor de Urzica si am pus-o intr-un loc unde aveam lumina mai buna si background blurat, pentru a ii putea face niste poze de calitate.

Urmatoare gaza mai deosebita a fost un viespe Sawfly. Desi fotografiasem astfel de viespi de multe ori a fost pentru prima data cand am gasit una din genul Arge, acest gen se remarca ca nu au antene cu segmente ci cu perisori.
Apoi undeva in umbra am vazut ceva ce nu am mai vazut. O Mamaruta se plimba linistita pe panza unui Paianjen fara sa aiba vreo treaba. Iar Paianjenul care astepta undeva in coltul opus al panzei nu parea a avea curaj a ataca o prada de 2 ori cat el care invatase si “arta” de a se deplasa pe panza lui.

Update 2015 Ianuarie: gandacul a fost destul de dificil de identificat ca si “Chrysomela vigintipunctata” deoarece cand este matura nu mai are culoarea alba ci o culoare mai galbui-portocaliu (femela), respectiv portocaliu-rosiatic (mascul), vezi link bilolib http://www.biolib.cz/en/image/id23556/ .

La cativa centimetri de acea panza am vazut probabil cel mai mic Weevil care l-am vazut pana acum. Avea vreo 2-3mm. Am stiut ca nu o sa iasa mare lucru de poze in acea bezna, mai batea si vantul, si o gaza atat de mica, insa totusi am facut cateva din interes biologic.

Update 2015 Ianuarie: mai mult ca sigur ca specia face parte din familia Apionidae, atat dupa striatiile de pe spate cat si dupa marimea foarte mica. Conform acestui site http://www.kerbtier.de/cgi-bin/deFSearch.cgi?Fam=Apionidae , majoritatea gandacilor din aceasta familie de weevils au marimi intre 2-3mm (tineti mouseul deasupra imaginilor pt a va arata marimea).

ZIUA 2

Am plecat cu ganduri serioase pentru a fotografia pasari. Aveam target Grangure, o pasare care o auzisem de zeci de ori in jurul meu dar nici odata nu reusisem sa fac niste poze decente. De asemenea eram si curios sa vad cum se comporta noul obiectiv de pasari. Cu siguranta la Grangure care e o pasare atat de sperioasa, prinde bine sa poti fotografia la 700mm. Totusi la cat de rar m-am intalnit cu pasarea in ultimii 3 ani trebuia sa am mare noroc sa dau peste ea.
Prima gaza a fost un gandac cu antele lungi care l-am fotografiat undeva in umbra cu iso3200 mai mult din interes biologic. Am mai vazut o molie, o multime de muste pradatoare Roberfly prin iarba, dar cel mai interesant a fost cand am vazut o musca din genul Myopa, cum mai fotografiasem in trecut.

Apoi a urmat o scena spectaculoasa cand am vazut o libelula Damselfly izbindu-se de panzele unui paianjen. Paianjenul era destul de mic in comparatie cu marimea libelulei.

Daca ziua precedenta fotografiasem un weevil pe care vroiam sa il fotografiez de mult si acum gasisem un fluture inger pe care vroiam sa il fotografiez de cand l-am vazut la Leonid Fedyantsev pe treknature.
Insa din pacate nu am reusit poze bune pentru ca mai ales la gaze albe sau negre trebuie sa ai lumina foarte uniforma (difuza).

Am mai fotografiat un paianjen rosu interesant, vreo 3 specii de muste dintre care una cu niste ochi de o culoare foarte interesanta. La un momendat a inceput ceva ca un fel de ritual in care isi ridica brusc picioarele din fata pana deasupra capului cand stangul cand dreptul.

Ajuns intr-un loc unde stiam ca este o familie de Maracinari mi-am pus obiectivul de pasari. Am fotografiat Maracinarii, iar la scurt timp au aparut si niste Randunele. La vreo 5 minute mi s-a parut ca vad un Vanturel insa cand l-am vizat prin obiectiv am vazut ca are capul alb. Deci Soimul Randunenelor. Facea niste loopinguri spectaculoase in aer, cu o agilitate care nu am mai vazut-o vreodata la o pasare, gen intoarceri de 720grade in 1 metru. Cum a aparut pradatorul, Randunelele parca intrasera in pamant.

Am urcat pe deal pentru a fotografia un Soricar care mereu se invarte in acea zona insa nu am reusit poze decat de departe. Insa dupa jumate de ora de asteptare am avut norocul sa fotografiez vad un Grangure la vreo 100m de mine. Cu ochiul liber era abia un punctulet galben, dar cu un 500mm + 1,4 teleconvertor este alta viata. Cateva minute mai tarziu s-a apropiat la vreo 30m de mine si am reusit cele mai bune poze cu Grangure, specie cu care ma intalnisem de vreo 7 ori in ultimii 3 ani dar cu care nu reusisem sa fac niste poze decente.

La intoarcerea spre casa in acelasi loc unde fotografiasem Randunelele am fotografiat si un Lastun de Casa, dar nu mi-am dat seama ce pasare este decat in momentul in care am vizualizat pozele pe computer.