Nevizitand parcul meu preferat din Timisoara de vreo cateva luni, intr-o joie innorata am hotarat sa merg cateva minute in parc. Pentru ca in cele cateva minute in care m-am relaxat pe o banca am vazut si o specie de pasare foarte interesanta, despre care nici acum nu imi dau seama ce este. Avea culoarea cenusiu spre verzui cu un cantec pe care nu imi amintesc sa il mai fi auzit inainte. Initial am crezut ca este Frunzarita insa cineva mi-a spus ca nu stau in tara peste iarna.
Am hotarat sa ma intorc peste cateva zile cu camera foto in speranta de a o reintalni. Am prins o zi in care a nins de dimineata iar zapada se prinsese de copaci creand un peisaj splendid. Avand in vedere ca era lumina slaba si era ‘curat’ pe jos, am hotarat sa imi iau si monopodul.
Sesiunea foto a inceput cu niste Mierle , atat masculi cat si femele care pareau a se simtit exact in largul lor pe o astfel de vreme. Pareau mai putin sperioase decat de obicei si am reusit sa le surprind in niste ipostaze placute cu fulgi de zapada cazand pe ele.
Pentru ca am vrut sa obtin niste cadre cu pasarea pe zapada de la nivelul pasarii m-am asezat pentru prima data pe burta intr-un parc, ceea ce a atras cateva priviri curioase printre care si a unei tinere fotografe venite in parc sa imortalizeze peisajul splendid cu crengile copacilor imbracate in zapada.
#10677 Fotografa curioasa
Apoi am vazut o specie care din cate stiu ajunge mai tarziu in Romania: Graurul. Eu stiam ca se intoarce doar prin Martie. In mod ciudat se pare ca se “imprietenise” cu o trupa de Cocosari pentru ca statea cu ei in stol.
#10709 Trei pe o creanga
In ciuda faptului ca ningea pasarile erau superactive si le era foame. Am vazut mai multe specii mancand seminte din copacii exotici de prin parc printre care si Mierlele. Am reusit sa fotografiez una care tragea cu energie de o bobita care nu vroia sa se rup. Probabil a inchis ochii ca sa nu ii cada in ochi zapada de pe crengute.
#10755 Mierla mancand cu ochii inchisi
Am ratat apoi o actiune care putea fi cea mai buna imagine a mea cu o pasare in zbor. A trecut un cocosar pe langa mine si l-am surprins cu aripile deschise la maxim si cu o bobita in cioc. Din pacate insa focusul s-a lipit pe crengutele din spate:
#10811 Cocosar in zbor OOF
Stand prin apropiere am sperat ca o sa se repede faza. Din pacate nu am mai prins o pasare in zbor dar am fotografiat cativa Cocosari facand echilibristica incercand sa ajunga la bobite.
#10841 Cocosar facand echilibristica
Apoi am vazut ceva ce intuiam, dar nu vazusem niciodata. De unde beau pasarile apa cand este inghetat afara. Se pare ca mananca zapada:
#10858 Mierla bea zapada
O saptamana mai tarziu, m-am intors in acelasi loc. Zapada se topise doar in zonele unde era soare.
A urmat intalnirea mea cu cea mai blanda pasare ‘salbatica’ cu care m-am intalnit vreodata. Mierla de mai jos era asa blanda incat ai fi putut spune ca e domesticita. De obicei pasarile care stau pe sol nu prea iti permit sa te apropii, dar la aceasta m-am apropiat la sub un metru. Am stat cateva minute si m-am uitat la ea, cum cauta hrana prin iarba.
#10908 Mierla blanda
A urmat prima mea intalnire cu Sturzul Viilor, desi chiar cu cateva zile inainte il vazusem in poze la niste fotografi romani. Din pacate acesta este singurul cadru in care l-am prins cu bobita in cioc.
#10929 Sturzul Viilor cu samanta in cioc
La scurt timp am vazut iarasi o pasare cu care eram la prima intalnire: Alunarul. Il vazusem fotografiat cu vreo 2 luni inainte de Cosmin Manci in acelasi parc, dar nu ma asteptam sa il gasesc si eu pentru ca intre timp crescuse temperatura iar aceasta specie vine in parcuri doar cand este foarte rece afara.
Ce ma impresionat la aceasta specie din familia ciorilor este cat de frumoase sunt paternele penelor de pe spate. Observati penele albe de pe spate sub forma unor picaturi si inconjurate de un contur negru, pe un fond maroniu in degradeu (neuniform).
#11022 Alunar
Mergand in partea opusa a parcului un Uliu Pasarar a trecut ca o sageata printre copaci in urmarirea unui Cocosar. Nu a reusit insa sa il prinda si a disparut printre blocuri.
Am dat apoi peste un mic copacel cu bobite rosii si un Pitigoi Albastru si o Mierla care incercau sa le manance. Am inceput sa urmaresc Pitigoiul prin parc umit de energia neobisnuita a acestuia. Nu statea o clipa locului. Zbura intr-un copac si ii cerceta fiecare crenguta, isi baga ciocul pe sub scoarta printre crengi. Ce mai uimit si mai mult este modul cum sfida gravitatia. L-am vazut mergand pe crengi cu capul in jos, stand cu capul in jos pe crengi si tinandu-se doar cu un picior sau zburand cu burta in sus. Am petrecut aproape 30 de minute cu pasarea in 3 reprize.
#11074-75 Pitigoi Albastru sfidand gravitatia
Intrand intr-o zona umbrita am vazut pe o crenguta un Macaleandru zgribulit. Deoarece lumina era slaba am fost nevoit sa folosesc monopodul. Chiar ma uimit cat de sharp a iesit pasarea avand in vedere ca folosind blitul aparatului am fost nevoit sa folosesc timpul de expunere 1/200 . Detaliile penelor pasarii sunt fantastice, se vede fiecare perisor al penelor. Adevarul e ca la Macaleandru parca e spatiu mai mare intre perisorii penelor facandu-le sa iasa forma mai tare in evidenta:
#11254 Pene Macaleandru
Am pierdut din nou ceva ce ar fi putut fi niste poze foarte frumoase. Pentru prima data am vazut un Pantarus stand pe zapada desi m-am intalnit de foarte multe ori cu specia in salbaticie, aceasta intotdeauna statea pe crengi. Am pierdut imaginile deoarece am subexpus foarte puternic. A trebuit sa ridic din raw 2.5 trepte pentru a obtine imaginile de mai jos, zgomotul de imagine fiind infernal dupa aceasta operatiune:
#11262-63 Pantarus (Ochiul Boului) pe zapada
Am prins din nou o Mierla care scurma prin zapada cu ochii inchisi probabil pentru a nu ii intra zapada in ochi.
#11278 Mierla cautand prin zapada
Chiar pe cand ma hotarasem sa plec am dat si peste un Pitigoi Mare care facea concurenta cu un Pitigoi Albastru in a cauta langa o banca prin resturile de semintele aruncate de niste oameni pe jos:
#11323 Pitigoi Mare pe banca
Ce frumoase sunt, ai surprins niste ipostaze super! N-am stiut ca exista si prin parcurile noastre asa o varietate de specii! Imi place in special pitigoiul albastru.
Diana, in special in iernile reci o sa gasesti prin parcuri pasari care in mod normal nu traiesc in parcuri. Probabil aici au mai multa mancare din cauza copacilor exotici care pot avea seminte chiar si iarna si a resturilor de la oameni. In plus din cate am vazut harti termice din satelit in mijlocul oraselor pot fi temperaturi mai mari cu pana la 2 grade decat la periferie. Uneori acele doar 2 grade pot face diferenta intre viata si moarte.
In parcurile din Timisoara poti vedea Alunar, Sturzul Viilor, Bot Gros, Grangure. In parcurile din Brasov am vazut la alti fotografi Mugurari sau Cojoaica de Padure care sunt specii de padure. In parcurile din Bucuresti: Ciocanitoare Neagra sau Verde care nu sunt specii prea comune pentru parcuri.
Frumoasa poveste! Si bine ilustrata. Acum revenind la pasarea misterioasa, putea fi o pitulice?!
Da e posibil sa fi fost. Cel putin teoretic asa arata ca si colorit si corp: ceva de genul Frunzarita … Pitulice … Muscar. Totusi Pitulice Mica am mai fotografiat si asta care am vazut-o parca era cu 1-2cm mai lunga. Si decat Muscarul Sur era mai mare.
Oare Pitulicea ramane peste iarna in Romania ?
Niciodata nu e exclus ca dintr-o populatie europeana de milioane de exemplare, una sa e rataceasca in lunga migratie.
Asta iarna in UK, pe gerul ala mare, silviile cu cap negru erau inca in gradini!
Poate era vreo femela atipica de ausel?!
o observatie legata de ochii inchisi… ce vezi tu acolo este membrana nicititanta, o falsa pleoapa, mai multe detalii aici.
legat de specia misterioasa este greu de spus fara a avea o imagine sau macar o inregistrare a cantecului.
cosmln