Sfarsit de Martie 2010 pe raul Crisul Alb

In Ziua 1 am plecat destul de tarziu pe la ora 14 intr-o sesiune foto scurta, de recunoastere. Deoarece afara era foarte cald ma incaltasem in adidasi ceea ce nu s-a dovedit deloc a fi o idee buna. Uitasem ca anul acesta au fost inundatii, prin urmare a ramas mult mal in urma. De asemenea cu vreo 3-4 zile in urma ninsese si zapada desi era topita pamantul era imbibat de apa.
Pentru ca am derapat pe noroi cand am vrut sa urc un mic damb am ratat si primele imagini cu prima pasare aparuta in cale: un Uliu Sorecar.
Ce a urmat dupa m-a luat total prin surprindere pentru ca este prima oara cand vad asa ceva: un Uliu Pasarar venind de nicaieri a trecut pe deasupra mea cu prada in gheare. Parea a fi un Sticlete. In iarna 2009 am vazut 2 atacuri fara succes are Uliului Pasarar asupra unui card de Sticleti. Cateva minute mai tarziu aveam sa ma reintalnesc cu un Uliu Soricar care patrula la marginea padurii. Spre surprinderea mea cand am vazut poza pe computer am observat ca avea un soarec in cioc. Pe lunca de pe marginea Crisului-Alb rasuna a cantec de Maracinar Mare. Am observat in intreaga sesiune vreo 10 indivizi de ambele sexe, dar din pacate pareau foarte speriosi. Pamantul arat toamna trecuta era investigat de cateva Presuri Galbene.

Fiind distras pentru ca incercam sa ma apropiu de un Maracinar Mare a urmat una din cele mai spectaculoase experiente salbatice pe care le-am trait pe Crisul-Alb. Cativa zeci de metri in spatele lui dintr-o salcie si-a luat zborul in directia mea un Uliu Soricar pe care nu il observasem. S-a aruncat in stuf la 10 metri in fata mea. E greu de explicat in cuvinte ce am simtit cand l-am vazut deschizand aripile sa franeze la 10 metri in fata mea. Parea urias. Cred ca avea anvergura aripilor undeva la 90-110cm. Din pacate din vreo 15 cadre nu au iesit clare decat vreo 2. Cu siguranta ca daca nu eram asa ocupat cu Maracinarul as fi reusit mai multe. Nu imi dau seama daca a prins ceva dar am observat ca avea ceva in gheare (fotografia nr. 3).

Cateva minute mai tarziu aveam sa vad un Uliu Porumbar care plutea deasupra unor gospodarii. Cand am marit acasa imaginea pe computer aveam sa am din nou o surpriza. Parea sa aiba ceva in gheare (fotografia nr. 4). Mi se pare extraordinar ca am vazut toate acestea in interval de 2 ore pentru ca vreme de 3 ani singurul rapitor care l-am surprins cu prada in gheare a fost un Vanturel Rosu cu un Soarece.

1- Uliu Pasarar cu Sticlete in gheare

2- Uliu Sorecar cu Soarec in cioc

3- Uliu Sorecar cu prada in gheare

4- Uliu Porumbar cu prada in gheare

A urmat apoi o intalnire inedita. Pentru a doua oara de cand fac fotografie de pasari m-am intalnit cu Presura de Stuf. Avand in vedere numarul de indivizi care au decolat dintr-o mica salcie aflat in mijlocul stufului am crezut ca este vorba de Vrabie de Camp. Abia cand am marit imaginea pe ecran camerei mi-am dat seama ce pasare este. Incercand sa ma apropiu de stuf din el si-a luat zborul o pereche de Rate Mari.

Undeva in departare intr-un plop am observat ceva ce pare a fi un stol de vreo 20 de Canepari. Este prima data cand vad asa ceva, de obicei am vazut aceasta pasare in grupuri de maxim 3 indivizi.

O buna bucata de vreme nu am reusit sa mai fotografiez nimic. Am fortat nota si am urcat mai in aval pe rau ca niciodata. La limita locatiei de undeva ma intorceam de obicei inapoi am reusit sa mai gasesc cateva pasarele: Pitigoi Sur, Pitigoi Mare, Pantarus si doi Pitigoi Codati care pareau a aduna material pentru construirea unui cuib. Urcand pe deal undeva pe o pajiste am observat ceva pasari ce pareau a fi Cocosari. In departare pe deasupra treceau cateva stoluri de Grauri.

Desi de-a lungul sesiuni am intalnit Ghionoaie Verde de vreo 4 ori nu am reusit niciodata sa ma apropii. Prima zi s-a incheiat speriindu-ma de o femela de Fazan care ca de obicei a decolat doar de la cativa metri de mine.

ZIUA 2

Am hotarat sa plec in cautare de Ghiocei pe dealuri intr-un loc numit Fantana Corbului. O misiune dificila avand in vedere ca nu mai fusesem pe acolo de vreo 10 ani si nu mai stiam exact drumul. Pe vremuri acolo se adunau zeci de oameni sarbatoriind venirea primaverii. Acum traditia a disparut, tinerii locuitori ai comunei probabil fiind prea ocupati cu televizorul si barurile incat sa faca aceasta iesire in aer liber.
Prima pasare intalnita in cale a fost o Gaita care spre surprinderea mea a fost foarte sociabila avand in vedere ca Gaitele de padure sunt foarte sperioase.A urmat apoi un Macaleandru pe care din pacate nu am reusit sa il fotografiez. Undeva in varful dealului luand o pauza am observat pe cer nu mai putin de 5 Ulii Soricari.
Intrand in zona umbrita a dealului dadeam peste palcuri de zapada unele de o palma de adanci.
Deoarece oamenii nu mai urcau pe deal nici cararile nu mai erau formate, avand o adevarata problema sa “innot” printre maracini. Intr-un final am reusit sa gasesc si acea dumbrava in padure numita Fantana Corbului. Aproximativ o ora mai tarziu aveam sa aflu si de ce are acest nume, deoarece prin apropiere se auzeau crocaituri de Corb. Avand in vedere ca aceasta pasare traieste sute de ani este posibil ca sa cuibareasca si acum in zona aceeasi pereche din cauza caruia acel loc a primit numele.

Update 2010 Septembrie: Faptul ca Corbii sau Ciorile traiesc sute de ani este o legenda. Defapt durata de viata a unui Corb este de aproximativ 15 ani in salbaticie si pana la 40 de ani in captivitate (vezi wikipedia).

Am trecut imediat la motivul pentru care am venit in acel loc: cautarea Ghioceilor. Dupa 10 minute de cautat bezmetic, deja incepea sa mi se naruie speranta cand surpriza: dau peste un Ghiocel. Timid, iesise dintre frunze padurii in apropierea tulpinii unui fag mare. O ora mai tarziu aveam sa constat ca era singurul Ghiocel din zona desi am mai gasit cateva flori care mi-au incantat privirea:

Update Apr 2010: floarea din jos stanga se pare ca se numeste Helleborus purpurascens, iar cea de jos dreapta se numeste Erythronium dens canis.

Undeva pe varful dealului la marginea padurii o pereche de pitigoi codati parea ocupata cu adunarea materialului pentru construirea unui cuib. Unul dintre indivizi statea la marginea unui copac si incerca sa rupa bucatele din scoarta acestuia.

Dupa ce m-am odihnit la soare vreo 1 ora am inceput sa cobor dealul. La coborare aproape de malul raului intr-un mic zavoi am dat de un Cocosar singuratic dar care s-a dovedit a fi sociabil. De asemenea am mai dat si peste un Pitigoi Mare. In departare pe cer se vedea un mic stol de 3 indivizi de Rata Mare.

Am vazut apoi ceva unicat. Daca anul trecut vazusem in aceasi zona o Cioara Griva cu ceva in cioc de parea a fi un ou, de data aceasta mi s-a parut ca am vazut un Ou in cioc la o Cotofata. Stiam de reputatia acestei pasari de a fura ouale altor pasari dar a fost prima data cand am vazut asa ceva.

In drum spre casa prin copacii de pe marginea raului erau adunate in mici grupuri mixte de 15-25 indivizi: Presuri Galbene, Cinteze, Sticleti.

ZIUA 3

Desi nu ma simteam prea bine, am hotarat sa ies a treia zi vreo 1-2 ore la fotografiat. Am plecat cu un target precis: Presurile de Stuf, deoarece le vazusem in ziua 1 si nu aveam imagini bune cu specia.

Pana sa ajung la locul unde vazusem Presurile, am dat peste o pereche de Rate Mari in zbor, peste omniprezentii Maracinari Mari foarte speriosi, iar undeva in lanul de porumb am vazut si un mascul de Fazan. Stand la panda undeva intr-un plop am vazut o Ghionoaie Verde care isi curata penele (prima data cand vad asa ceva), iar pe cer un Starc Cenusiu facea ocoluri in cautarea unui loc bun pentru aterizare.
Dupa vreo 30 de minute si-au facut aparitia din stuf si pasarile care venisem special sa le fotografiez. Am incercat pe rand toate tacticile: apropiere usoara, apropiere rapida, aseptare in stuf sau undeva in tufisuri. Din pacate nu prea au dat rezultate. Poate si din motvul ca erau vreo 20 de indivizi si odata ce dadea unul alarma zburau toate. Dupa multe multe incercari am reusit sa capturez niste imagini cu Presurile mai de aproape.
La un momendat vantul a inceput sa bata foarte tare incarcand aerul de o puzderie de seminte de stuf si creeand o priveliste superba pentru ochi.

Pe malul opus al raului doua Cotofene se ciondraneau deasupra unui cuib care probabil le apartinea:

Poate cele mai interesanta captura a fost cand imediat ce un Maracinar s-a pus in varful unei papure, o Presura a venit curioasa sa il cerceteze ce “animal” este.

Plecand spre casa am trecut printr-un loc prin care trecusem si cealalta zi dar probabil fiind foarte atent la pasari nu observasem. Asa arata marginea unui rau zona de ses, in Romania anului 2010 membra a uniunii Europene:

Desi in respectiva comuna in care am capturat imaginea oamenii nu mai arunca asa mult gunoaie pe marginea raului de cand se foloseste serviciul de salubrizare (cam in urma cu 3 ani), se pare ca asa zisii “oameni de la munte” care locuiesc aproximativ 15km in amonte in comuna Blajeni, situata exact pe albia raului au fost patrunsi de civilizatie (sticlele de plastic) dar nu si de bun simt. Acestia se pare ca folosesc raul pe post de cos de gunoi dupa premiza “Hai sa aruncam gunoiul in apa, ca il duce raul cand e mare” , idee care am auzit-o cu propriile urechi in urma cu vreo 10 ani si in acesta comuna. Pentru ca nu am avut la mine decat teleobiectivul si nu am reusit sa capturez imagini de ansamblu a raului ci doar niste zone. Este greu de explicat in cuvinte dezastrul care l-am vazut cu ochii. Parea ca si cand cineva ar fi dat cu o bomba, un fel de desert radioactiv. Am incheiat prima sesiune foto de primavara cu un gust amar.