Sfarsit de decembrie 2008 pe raul Crisul Alb – partea I

Sesiunea foto de Iarna sfarsit 2008-inceput 2009, a fost probabil cea mai reusita sesiune foto la pasari. Desi in primele 2 zile am avut probleme cu cardul (Kingston) din cauza temperaturii sub zero grade, iar lumina era slaba fortandu-ma sa folosesc ISO800, in urmatoarele zile temperatura a scazut fortand pasarile sa coboare dinspre paduri inspre marginea raului unde sunt zone de hranire. De asemenea am avut si lumina destul de buna pentru ca soarele si-a facut aparitia din spatele norilor. Din cele 8 zile de fotografiat in 2 zile am avut pentru prima data si un partener de fotografiat la pasari, pe Mircea care a venit din Canada in vacanta in Romania si alaturi de care m-am simtit foarte bine.

ZIUA 1

O zi foarte intunecata cu soarele ascuns in spatele norilor. Am plecat la fotografiat pe la 13.30, o ora foarte tarzie pentru fotografiat exact in ziua solstitiului de iarna (cea mai scurta zi cu lumina a anului), intr-o zona cu dealuri. A fost mai mult o sesiune foto de recunoastere a terenului. Nu am fotografiat decat o Gaita si un Pitigoi Sur. Gaita mi s-a parut ca arata cam ciudat. Nu stiu exact sa explic de ce dar am impresia ca este un subadult. Parca avea corpul si ciocul mai mic decat Gaitele asa cum le stiam eu.

#08756 Subadult (pui) de Gaita in plop

De asemenea am mai dat si peste o gaura ciudata in malul de pe marginea apei. Posibil sa fi fost cuib de Pescarel Albastru.

#08816 Gaura in malul apei

ZIUA 2

Din nou am plecat foarte tarziu de acasa mai mult la primbare pentru ca mi-am dat seama ca lumina existenta nu o sa imi permita cine stie ce imagini. In plus mai si fulguia. Din cauza cardului, jumatate din fotografii le-am pierdut pentru ca s-au corupt din cauza temperaturii scazute. Am fotografiat niste peisaje cu un plop in varful unui deal , cumva pierdut printre ceata si zapada din departare.

Undeva pe malul raului am avut si prima intalnire din aceasta iarna cu Pescarelul Negru (Mierla de Apa) care din cauza ca cobora pe rau in jos iar eu eram static, s-a oprit la vreo 5 metri de mine probabil fara sa isi dea seama ca sunt o vietate. Ce a fost mai deosebit de aceasta data este ca pe o parte a malului era Pescarelul Negru iar pe malul opus la vreo 10 metri era un Pescarel Albastru. Ambele specii sunt maestri la prins pesti, dar cu tactici diferite. Pescarelul Albastru este saritor iar cel Negru cautator. Pe timp de iarna as spune ca cea de a doua tactica da rezultate mai bune.

Cateva minute mai tarziu urcand pe rau aud un tiut al Pescarelului Albastru. Era o pasarea care zbura pe rau in jos. Pentru ca ne-am intalnit mai la cotitura era sa ne tamponam. A trecut cam la 2 metri de mine si s-a pus pe o creanga cativa metri mai in jos.

Pescarelul Albastgru trebuie fotografiat din ascunzatoare, asteptand sa se aseze pe o creanga langa tine. Daca incerci sa te apropii este aproape imposibil, chiar daca esti foarte bine camuflat.
Pe rauri inguste ca locul unde am fotografiat eu tehnica ideala este sa mai ai un colaborator care sa fugareasca pasarea spre locul unde stai tu ascuns. Altfel ai putea pati cum am patit eu:  sa stai ascuns ore si pasarea sa nu vina pe creanga ta, desi tot o vezi trecand in sus si in jos. Am vazut kingfisher care nu s-a miscat 2 ore de pe o creanga 50 metri mai sus de mine.

Alta problema este ca de multe ori pasarea aceasta se aseaza in salcii si ori ai background distractiv, ori crengi peste corp, ori umbre de crengi peste corp. Am poza cu kingfisher din 5 metri facuta in aceasta sesiune dar corpul ii este taiat de umbra unei crengi. Destul de rar ai ocazia sa faci poze cu creanga si background atat de frumos cum e in aceasta fotografie. Niste fulgi de zapada cazand pe langa kingfisher ar fi fost cireasa de pe tort. Din pacate echipamentul nu mi-a permis. Chiar si imaginea aceasta care a fost facuta inainte sa ninga (deci pe lumina mai buna) a fost o minune ca a iesit. Am fotografiat cu iso800 si 1/60 secunde la 400mm de pe monopod.

ZIUA 3

Am plecat destul de tarziu de acasa, soarele era stralucitor pe cer. Prima intalnire a fost cu un Starc Cenusiu. A urmat apoi prima sedinta foto serioasa cu un mic grup de sticleti, cu care am petrecut vreo 30 minute lasandu-i sa se obisnuiasca cu prezenta mea.

#09010 Sticlete pe scaieti

Au urmat un Pescarel Albastru undeva in paduricea de salcii, un Uliu Porumbar se rotea undeva sus la vreo 300-400 metri deasupra nivelului raului. Pe un cablu de curent un Sfrancioc Mare parea foarte atent la campia de sub el. Pentru prima data am vazut un Pescarel Albastru facand hover deasupra raului. Levita aproximativ 1 minut la vreo 2 metri deasupra nivelului apei apoi plonja.

Apoi vreo 200 metri mai in amonte pe malul opus al raului a urmat probabil cea mai ciudata intamplare care am avut-o cu pasarile. Pe un camp necultivat, cu scaieti si diverse buruieni cu seminte, am vazut cel mai mare stol de sticleti care l-am vazut in salbaticie. Aproximativ 80-90 de indivizi, care ‘pasteau’ seminte. Am facut niste fotografii cu stolul, printre care si imaginea mea preferata cu pasari. Intotdeauna am iubit imaginile cu stoluri care au in spate munti inzapeziti, desi genul acesta de imagini sunt foarte rare in fotografia de pasari. De aceea fotografia cu stolul de gaste din Anzi a lui Mircea Costina este una din imaginile mele favorite cu pasari.

#09097 Stol de sticleti in lanul de scaieti

Cand am incercat sa ma apropii, un sticlete le-a dat alarma si au zburat intr-o salcie la vreo 30 metri distanta. M-am ascuns dupa o claie mare din lanul respectiv asteptand sa revina sticletii. Desi nu ma vedeau de claie nici gand sa se urneasca din copac.

<urmeaza IMAGINE>

Cam din 2 in 2 minute un sticlete pleca din salcie si zbura deasupra lanului in cercetare, inclusiv pe deasupra claii de fan (vazandu-ma) si apoi se intorcea in salcie la ceilalti sticleti si cip-ciripea ceva. Am stat vreo 20 de minute ascuns dar sticletii nu au plecat din salcie. La un momendat prinzandu-ma ca e ceva dubios cu sticletele ala si cu ceilalti care nu se misca din pom am plecat la vreo 50 metri de lanul de scaieti. La aproximativ 1 minut dupa ce am plecat, toti sticletii au coborat din salcie si s-au dus inapoi in lan. Mi se pare o dovada clara a inteligentei animalelor (pasarilor) si o dovada ca numiti indivizi au un rol specific in stol. De exemplu ca si la sobolani exista o ierarhie de acest gen in cazul grupului. Anumiti indivizi sunt insarcinati sa execute sarcini mai riscante si sa raporteze “superiorilor”.

A urmat apoi din nou o intalnire speciala, unica de cand fac fotografie de pasari. Desi soarele intrase dupa deal iar afara se intunecase am reusit sa fotografiez atacul unui Sfrancioc Mare care a reusit sa prinda un soarece apoi s-a refugiat cu el pe o claie.

Intorcandu-ma spre casa m-am mai intalnit cu un mic grup de Cocosari:

#09137 Grup de Cocosari in salcie

Sesiunea foto s-a incheiat cu un Pitigoi Sur si cu un stol urias de vreo 30 de Cotofene.

ZIUA 4

Nu am pasit bine pe malul raului ca in fata mea a aparut un Pantarus foarte energic care zbura cand pe un mal cand pe celalalt.

#09175 Pantarus energic pe creanga inzapezita

O Codobatura de Munte se plimba prin apa foarte rece fara a parea a avea vreo problema. Am mai vazut apoi un Pitigoi Mare care la fel ca Pantarusul era foarte energic. Pasarile sunt mai active dimineata. Undeva pe o creanga a unei salcii inalte o Gaita lenevea in soarele diminetii. Urcand pe rau un sus un Fazan a iesit in fata mea speriat dintr-un tufis si a zburat pe celalalt mal.

A urmat apoi un atac al unui Uliu Pasarar, aparut de nicaieri asupra unui mic grup de Sticleti de pe malul opus. Desi Uliul parea a sta pe pietre dupa atac, nu am observat sa aiba prada.

#09187 Uliu Pasarar pe pietre

Intr-un fag din marginea padurii un Uliu Soricar urmarea cu atentie ce se intampla in jurul lui.

Am vazut apoi pentru prima data de cand fac fotografie doi Pescarei Albastri pe aceeasi creanga interactionand, posibil o pereche. De obicei aceste pasari au un comportament singuratic. Cand se intalnesc cu un individ din aceeasi specie amandoi zboara in directii opuse cat mai departe unul de celalalt.

Intr-un plop de pe celalalt brat al raului am vazut un Starc Cenusiu. Incercand sa ma apropiu pentru al fotografia am dat peste un Pantarus, intr-o ipostaza interesanta. Intr-un mic tufis de macese. Posibil sa fie acelasi individ pe care il fotografiasem cu vreo 2 luni in urma deoarece era foarte aproape de acel loc. L-am vazut zburand apoi in stuf, de asemenea pentru prima data cand am vazut aceasta pasare in stuf.

Vreo 200 metri in amonte am gasit un mic grup de sticleti cocotati pe niste ciulini. Am reusit sa ma apropiu la vreo 4 metri de un individ si sa petrec vreo 5 minute cu el fotografiindu-l in toate pozitiile. Uimirea mea a fost cand am vazut din nou un Uliu Pasarar atacand micul grup de sticleti. Ciudat ca in aceasta sesiune am vazut de doua ori acelasi lucru pe care nu l-am mai vazut vreodata, nici inainte nici dupa aceasta sesiune.

A urmat apoi prima intalnire cu o pasare care o vazusem in galeria lui Florian Andronache si pe care mi-o doream sa o fotografiez si eu: Mugurarul. Am fotografiat pasarea dar fara sa stiu ce am fotografiat, pentru ca eu cunosteam doar masculul care este rosu. Am cerut ajutor pe birdforum si am aflat ca fotografiasem o femela de Mugurar, o pasare care ai sanse sa o fotografiezi in special iarna, pentru ca in restul anului prefera sa stea in paduri, dar iarna din cauza lipsei hranei prefera locurile mai calduroase coborand la marginea dealurilor sau chiar in parcurile din orase.

#09306 Mugurar (femela)

Sesiunea foto s-a incheiat cu un Uliu Porumbar, un Pitigoi Sur si un Pitigoi Codat. Pe deal intr-o livada era un mascul de Ghionoaie Verde care in mod ciudat cauta hrana in scoarta unor Pruni. De obicei aceasta pasare se hraneste pe pamanat, asta fiind una din diferentele principale dintre Ghionoaie si Ciocanitoare ca stil de viata.

#09318 Ghionoaie Verde (mascul) in prun