Defectarea Hard-diskului. Pierderea si recuperarea fotografiilor

Pe la inceputul lunii Iulie 2014 aveam sa trec prin ceea ce as numii cosmarul unui fotograf in epoca digitala. Si anume pierderea fotografiilor pe mai multi ani. A fost un sentiment destul de ciudat sa stau mai multe saptamani cu impresia ca am pierdut fotografiile.

De-a lungul a 15 ani de cand folosesc computere zilnic sunt la a 3 pierdere de date, dar cea mai majora. Am invatat niste lectii din precedentele si am mai invatat niste lectii si din aceasta.

1. Prima pierdere de date a fost in 2005, cand un HDD Seagate barracuda de 60GB intr-o dimineata nu a mai pornit. Era momentul cand lucram la lucrarea de diploma de la facultate. Am fost prevazator si imi salvasem in yahoo mail o versiune mai veche a documentului. Dar 1 luna de munca totusi s-a dus. Atunci am invatat sa fac copii mai dese la documentele importante si am inteles ca este bine sa ti o copie si pe internet (acum exista cloud storage). Iar pentru fisiere mari pastrarea unei copii de rezerva pe DVD era o solutie buna.

2. A doua pierdere de date a fost in 2011, cu un HDD Samsung F1 de 1000GB. Computerul aproape ingheta cand incercai sa accesezi anumite fisiere si nu isi revenea pana nu opreai incercarea de citire ale acelor fisiere. M-am apucat sa mut datele, dar la un momendat am facut gresala sa restartez computerul. Cand un HDD face probleme copiati de urgenta tot ce aveti pe el (in ordinea importantei fisierelor) si nu dati restart. La urmatorul restart s-ar putea ca HDD-ul sa nu mai porneasca. Pierdusem cateva sute de giga de muzica si filme neimportante … intrebarea era ce pierdusem ca sa stiu ce sa redescarc? Aici am invatat iar o lectie importanta, ca din cand in cand sa scanezi HDD-urile si sa faci un catalog, ca sa sti ce date ai pe el. Pentru asta folosesc programul Where Is It, care scaneaza destul de repede si genereaza un catalog cu o interfata a directoarelor user friendly, similara ca aspect cu Windows Explorer.

Where Is It ajuta si in cazul in care se recupereaza datele cu nume generice si nu cu numele original si structura originala de foldere. O sa va ajute sa gasiti mai usor vechea denumire (vechiul index numeric dat de aparat).

Update 2015-05: Un alt program care va poate ajuta sa sortati fisierele in foldere cu data, in cazul in care ati recuperat fisierele cu nume generice, este programul PhotoMove.

O alta lectie a fost sa folosesc programe de monitorizare a parametrilor SMART la HDD-uri, folosesc HD Tune pentru ca nu doar citeste parametri realtime ci la fiecare pornire introduce parametri intr-un log (baza de date) si se poate urmarii evolutia acestora in timp.

3. A treia pierdere de date a fost acum 3 saptamani. Windows 7 a inceput sa ma avertizeze la pornirea windowsului si in timpul functionarii ca Hardiskul meu Hitachi 2000GB care iesise de 4 luni din garantie si pe care tineam fotografiile (circa 650GB de fisiere CR2, PSD, TIF si JPEG) are probleme si trebuie inlocuit.

Update 2014-09: In ciuda faptului ca Hitachi si Western sunt considerate rezistente conform acestei statistici, iata ca exact aceste doua marci m-au facut sa pierd fotografiile.

M-am uitat ce probleme are si HD Tune arata ca numarul sectoarelor bad se marea de la o zi la alta. Sectoarele bad pot fi si logice nu neaparat fizice, iar acestea teoretic s-ar putea repara. Reusisem acest lucru la un Samsung F3 de 1Tb, care dupa un full format fill to zero a resetat la zero numarul de Reallocated Sectors din SMART si nu a mai aratat erori de citire.

Aveam deja backup la poze care le tineam pe un HDD extern Western Digital My Passport Ultra 1000Gb vechi de doar cateva luni.

I-am dat la Hitachi un full format fill to zero care a durat 7-9 ore. Am ramas cu o singura copie a datelor pe HDD extern Western My Passport. In zilele care am urmat am observat ca sectoarele bad cresc in continuare si am hotarat sa cumpar un nou HDD intern de 2000GB. Am stat destul de crispat cateva zile stiind ca toate fotografiile sunt intr-un singur loc. L-am pus intr-un sertar special ca sa nu il trantesc din gresala. La copierea backupului de pe HDD extern de backup pe cel nou intern, dupa 2 ore de copiere am pus mana pe el si l-am simtit fierbinte. Il uitasem si in husa, ceea ce a dus la o incalzire suplimentara. Am pornit un program si avea 53 de grade, m-am gandit cateva secunde daca sa il opresc, insa din pacate l-am lasat sa copieze in continuare. Ceea de ce mi-a fost frica s-a intamplat, in 5 minute copierea s-a blocat si HDD a inceput sa scoata niste sunete ciudate. L-am lasat 20 de minute sa se raceasca, l-am pornit din nou a mai copiat vreo 5GB de date dupa care a murit definitiv. Apucasem sa copiez doar fisierele PSD, TIF, JPG si doar vreo 10% din RAW la momentul blocarii. Pierdusem 90% din RAW-uri (aproximativ 35.000 de fisiere RAW), inclusiv o multime de poze bune cu wildlife nepublicate.

Am reusit sa dorm doar vreo 4 ore in acea noapte, ma gandeam cum de mi s-a intamplat asta chiar mie, unde am gresit, etc? Sa fi fost din cauza ca s-a supraincalzit, ca a luat un mica cazatura cu 1 luna in urma, sau din cauza ca l-am pus pe boxa (desi sunt ecranate)? Nici nu mai conteaza. Idea este ca s-au dus naibii sute de ore de transpiratie, panda si investitie in echipamente de cateva mii de euro.

A doua zi l-am tinut cateva ore in frigider intr-o punga ermetica, insa nu a mai pornit nici la rece. Am avut insa grija ca schimbarile de temperatura sa se faca treptat.

Am procedat gresit fortand HDD-ul sa mai scot date de pe el. Cand HDD se blocheza la copiere, scoate sunete ciudate si nu mai poate fi accesat: opriti-l de urgenta cu shutdown de computer sau eject la USB (pt a retrage capetele de citire de deasupra platanelor), iar daca nu se poate opriti-l si fara shutdown (chiar si cu capetele ramase deasupra platanelor). Cu cat il fortati mai mult sa scoateti ceva de pe el cu atat va poate zgaria platanele. SANSELE VOASTRE DE A VA RECUPERA DATELE DUPA UN DEFECT MECANIC SAU ELECTRIC NU TIN DE STAREA HARD-DISKULUI, CI CAT DE TARE AU FOST ZGARIATE PLATANELE. Firmele de recuperare demonteaza platanele si le pun intr-un aparat special (ceva de genul) care are un cap de citire mai bun decat HDD si care le citeste (cred ca la viteza de rotatie mai mica).

Nu introduceti HDD-ul in frigider pentru ca se pot forma micro-cristale de gheata pe capetele de citire, deoarece in mod normal capetele plutesc la cativa zeci de nanometri deasupra platanului pe o perina de aer creata de rotirea discurilor magnetice la viteza mare.

Cristalele respective de gheata pot zgaria suprafata platanelor. In nici un caz nu desfaceti HDD-ul, deoarece veti contamina platanele cu praf (asta o stiam deja), acestea se desfac in camere speciale in costume speciale, camere CLEAN ROOM. Aerul dintr-o camera normala contine enorm de mult praf, particule foarte mici care nu se pot vedea cu ochiul liber.

—

CENTRELE DE RECUPERARE A DATELOR

M-am hotarat sa trimit HDD la un centru specializat pentru recuperarea datelor, si am cautat sa vad care au “Clean room”. Sunt cateva in Romania, majoritatea in Bucuresti. Un site a iesit in fata fata de celalalte pentru ca dadea informatii precise, detaliate inclusiv despre modelele Western Digital My Passport (care au criptare hardware si interfatare direct pe USB). Insa cum aveam niste experiente negative cu Bucurestiul m-am gandit sa incerc cu ardelenii la o firma din Cluj. Le-am scris un mail in care le-am spus ce s-a intamplat si daca stiu sa recupereze modelul asta de HDD. Nu au raspuns cateva zile asa ca i-am sunat. Omul era suparat ca de ce l-am intrebat daca a mai recuperat date de pe modelul meu de HDD si ca de ce i-am dat detalii ca pe el nu il intereseaza. Dupa o conversatie de vreo 10 minute mi s-a parut ca are ceva frustrari.

Am hotarat sa renunt la Cluj si sa trimit HDD la firma a carui site ma impresionase: Bit Data Recovery. Am sunat, am vorbit cu secretara si am trimis HDD-ul si detalii despre cum s-a defectat. Cateva zile mai tarziu am primit un email si un telefon de la dnul Ionut Olariu. Mi s-a explicat aproximativ cat costa si cat dureaza. Pot sa zic ca de cand i-am auzit vocea acestui om am stiut ca mi se vor recupera fotografiile. A fost “ceva” acolo care mi-a dat incredere.

Peste 4 zile am fost sunat si mi s-a spus ca vede datele de pe HDD defect in proportie de 100% , inclusiv structura directoarelor si am mai stabilit inca o data la cald ce doresc sa recuperez. I-am spus directoarele, iar peste cateva zile am primit prin curier un alt HDD cu datele recuperate, costurile au fost un pic mai mici decat cele stabilite la inceput (cu factura in colet). HDD defect l-am lasat la firma de recuperare in speranta ca va ajuta vreodata pe cineva, la garantie de unde l-ai cumparat nu il mai primeste daca a fost desigilat.

Experienta cu Bit Data Recovery a fost exemplara, am conversat prin mai multe mailuri si la telefon, inclusiv unele intrebari de curiozitate ale mele, la care dnul Ionut Olariu mi-a raspuns. As zice ca pentru mine experienta cu firma asta a setat un fel de standard in partea de sus, la care mi-as dori sa ajunga toate firmele romanesti. As spune asta chiar si daca nu ar fi reusit sa recupereze datele.

—

PROGRAME DE RECUPERARE FOTOGRAFII STERSE SAU FORMATATE

In saptamana in care HDD a fost pe curier si la firma de recuperare date, am luat la rand 4 HDD-uri de pe 3 computere diferite si le-am scanat cu softuri de recuperare date. Am reusit sa recuperez circa 12.000 de fisiere RAW, chiar si sterse in urma cu 2 ani.

Ce am invatat incercand sa recuperez datele:

– Pentru recuperarea fisierelor sterse cu delete, softurile cu plata sunt mai bune decat cele free. De exemplu pentru recuperare fisiere sterse este mai bun Undelete Plus decat Recuva (versiunea mai veche, cea freeware).

– Pentru recuperare date de pe HDD-uri formatate cu quick format, softurile dedicate de recuperare a fotografiilor sunt mai bune decat softurile pentru recuperat toate tipurile de fisiere. Am observat ca fisierele RAW sunt mai sensibile la coruperea datelor decat JPEG-urile. Daca cativa biti lipsesc sau au fost suprascrisi este posibil ca desi sa va arate ca poza a fost recuperata aceasta sa nu poata fi deschisa de convertorul RAW. Probabil este din cauza ca acestea sunt o matrice Bayern si fiecare pixel se construieste tinand seama de valorile pixelilor invecinati. O chestie importanta.

–

M-au impresionat in special:

PhotoRescue Pro: Cu care am reusit sa recuperez 9000 de raw-uri de pe o partitie care pe care a fost dat: quick format, urmat de marirea partitiei (cu Acronis Disk Director), urmata din conversia de la NTFS la FAT32. Am ramas uimit ca dupa ce am facut atatea chestii cu partitia am reusit sa recuperez mii de RAW-uri de pe ea. Aceasta s-a intamplat deoarece au mai fost scrise doar vreo 5GB din partia de 200GB. Deci in recuperarea datelor este esential ca datele sa nu fi fost suprascrise. Programul va recupera fisiere fara numele original, iar unele fisiere pot fi corupte. Programul stie sa repare unele din RAW-urile corupte. Am avut un RAW de 300MB care in mod normal trebuia sa fie de 25MB, dar care convertorul RAW l-a deschis fara probleme.

Nu imi place la program ca nu are posibilitatea sa salvezi o imagine a scanarii si nu poti bifa fisierele tinand apasat Shiftul. Am patit ca dupa 5 ore de scanat sa se blocheze programul in timp ce recuperam fisierele. Si a trebuit sa reiau scanarea. Va recomand sa dati sa scaneze pe rand doar dupa un singur tip de fisier (extensie). Am observat ca atunci cand bifam sa caute doar dupa CR2 gasea mai multe decat daca lasam bifate mai multe formate de tip imagine (psd, tif, jpg, etc).

–

Stellar Phoenix Photo Recovery: Mi-a placut ca stie ca din fisierele RAW care le gaseste corupte, sa extraga JPEG-ul embeduit in raw. DA, fisierele raw extensie CR2 au un JPG embeduit (Canon 1D mark III meu are un JPEG la jumate de rezolutie fata de RAW), iar RAW-urile din care nu iti poate extrage JPEG-full iti extrage JPEG thumbnail. In cazul in care nu se facea automat, JPEG-ul se putea extrage si folosind programele exiftool sau un program dedicat.

De asemenea programul stie sa salveze o imagine a scanarii ca sa nu trebuiasca sa scanati de 2 ori HDD-ul in caz ca se blocheaza recuperarea sau sunteti nevoiti sa opriti computerul.

–

Fac o mica paranteza pentru ca cineva mi-a spus sa recuperez datele de pe Hitachi dandu-mi niste argumente de genul: capetele de citire nu scriu exact in acelasi punct ci au mici abateri; raman urme de magnetizare de la scrierile trecute; de ce crezi ca exista programe de stergere gen Eraser care sterg datele de mai multe ori?

Raspuns: Exista doua articole in care se sustine ca s-ar fi recuperat cativa biti de pe HDD mai vechi: link 1, link 2. Insa dupa citirea catorva zeci de forumuri si lucrari am tras concluzia ca nu se pot recupera fisierele mari suprascrise asa cum se explica si aici: link 1, link 2. Sunt mituri, nu lucruri palpabile. Nici o firma de recuperare din lume nu ofera servici de recuperare la date suprascrise chiar si o singura data. Lucru confirmat si de Bit Data Recovery.

—

SFATURI

In urma acestor intamplari am mai invatat ceva si va dau niste sfaturi cand faceti un backup la fotografii:

1) Nu va zgarciti la bani. Probabil ca fotografiile valoreaza sentimental sau profesional mult mai mult decat un HDD de 500-1000GB. In caz de defect a unui HDD intern cu date importante, prima data se cumpara un HDD nou, se asigura transferul datelor iar apoi se fac experimente de salvare a HDD-ului cu defect.

2) Niciodata nu stergeti datele in mod voit de pe un HDD si sa ramaneti doar cu o singura copie a datelor importante (chiar si doar pt cateva zile). Backup este facut pentru chestii accidentale!!! nu pentru decizii constiente de stergere a datelor.

3) Nu folositi pentru backup HDD-uri de mici dimensiuni 2.5inch (compacte) gen HDD-uri externe, HDD uri de laptop. Folositi HDD interne sau externe mari de 3.5inch , care nu se incalzesc atat de tare, iar structura datelor nu este atat de inchesuita fizic pe platane, platanele si capetele de citire nu sunt atat de inghesuite (deci mai rezistente la socuri). Daca folositi HDD externe mari de 3,5 inch este bine ca acestea sa aiba o carcasa metalica care sa disipe caldura si nu una de plastic.

4) Nu folositi pentru backupuri  SSD-uri , stickuri sau carduri. Scrierea pe SSD este de tip RAID 0 (mode striping). Fiecare fisier este impartit in bucatele si scris pe toate modulele de memorie, deci fisierul nu este scris intr-un singur loc ci fragmentat pe mai multe cipuri. Distrugerea unui modul din cele 8 (de exemplu) va corupe datele, aveti ~90% din fisier dar fara restul de ~10% fisierul RAW este inutil.

5) HDD de backup se tine deconectat de la computer pentru a evita supratensiunile din traznete (exemple: 1, 2, 3) sau alte cauze, care va pot arde toate componentele dintr-un computer inclusiv HDD-urile. De aceea matricile RAID tip mirror nu sunt o solutie sigura, cu exceptia cazului cand HDD de mirror se conecteaza pentru sincronizare doar din cand in cand. (Update 2015-Aug Traznetele pot distruge HDD-uri chiar si la datacenterele Google.)

6) HDD de backup se tine in alta locatie decat computerul, pentru a evita disparitia ambelor copii ale datelor din cauza unor catastrofe naturale (incendii, cutremure, explozii, etc).

7) Nu folositi criptari, in special HDD-uri cu criptari hardware. Este doar o piedica inutila pusa in fata recuperatorilor de date. Daca aveti ghinionul sa se fi zgariat exact zona cu cheile de criptare/decriptare atunci este posibil sa nu mai puteti recupera datele de pe platane chiar daca restul fisierelor sunt in stare buna (nezgariate sau nesuprascrise). Nu faceti partitii de criptare software cu programe gen TrueCrypt sau Bitlocker (vine cu windows 8.1) deoarece partitia de criptare o sa fie vazuta ca un fisier mare. Cu cat fiserul este mai mare cu atat sansele sa se recupereze necorupt si integral, sunt mai mici. Daca vreti sa criptati fotografiile, atunci criptati fisierele individual (eu folosesc AxCrypt).

8) Cand puneti backupul inapoi nu copiati continuu cantitati mari de date, pentru a nu incalzi excesiv HDD-urile. Impartiti de exemplu copierea in etape de 200-300GB. Daca copiati continuu cantitati mari de date atunci monitorizati temperatura HDD-ului in timpul copierii cu programe software (ex. Hard-disk sentinel). Daca HDD-ul intern ajunge la temperaturi de peste 47 grade sau cel extern peste 51 grade, atunci va recomand sa opriti copierea, sa le lasati sa se raceasca si sa reporniti copierea mai tarziu. De preferinta nu faceti backpuri la cantitati mari de date in perioada din an cea mai calda (ex. Iulie-August), sau daca aveti aer conditionat porniti-l pe durata copierii fisierelor.